Istoria dansului oriental (III)
Posted by Dana Florea on Sunday, May 16, 2010
Under: folclor
Costumul de dans si evolutia sa in Egipt
Dupa o analiza atenta a desenelor antice cercetatorii au desprins cateva concluzii clare privind costumele folosite de dansatori in Egiptul Antic.
In perioada Vechiului Regat femeile fimbracau fuste scurte barbatesti ori, in anumite ocazii, dansau complet goale purtand doar o centura, pt a avea mai multa libertate de miscare. Alte bazoreliefuri antice prezinta dansatoare care purtau lenjerie transparenta ori un san dezgolit.
Rochia normala a femeii din perioada Noului Regat era lunga si transparenta cu maneci stramte. Tinuta era accesorizata cu colane mari la baza gatului, bratari si cercei, panglici care le infasurau pieptul coroane pe capul dansatoarelor si piepteni de par. Un accesoriu specific era un con parfumat din seu semisolid, fixat pe cap, ce se topea incet emanand un parfum dulce.
In epoca moderna a Egiptului nu s-au pastrat consemnari ale vestimentatiei insa putin s-a schimbat astazi in tinuta traditionala cu exceptia nuditatii si a materialelor care acum sunt mai usoare.
Barbatii care danseaza saidi folosesc in continuare galabie si potrivit Amirei El Kattan dansatoare profesionista, egiptenii nu purtau pantaloni pe sub galabie, ci chiar isi croiau costumul cu slituri laterale pt o mai buna libertate de miscare.
Egiptenii erau foarte renumiti pentru producerea unui gen special de voal/plasa brodat/a numita Assyut. In muzele lumii se pastreaza cateva asemenea piese vestimentare egiptene vechi de 3.000 ani. Pentru ca au fost descoperite in mormintele nobilimii antice, voalul e cunoscut si sub denumirea de “dantela mumiilor”. Aceste tesaturi fine erau din in si le intrec in complexitate pe cele moderne, fiecare retea fiind alcatuita din 365 fire separate. Metoda de vopsire era si ea sofisticata, folosindu-se saruri metalice care sa grabeasca procedura. Broderiile aveau aplicatii de metal pretios in special aur. Metalul pur era batut in foite subtiri transformate in solzisori rotunjiti cu ciocanul, dupa care se umpleau cu ele ochiurile plasei. Din pacate au fost descoperite foarte putine asemenea materiale antice si se presupune ca ele ar fi “responsabile” de transparenta costumelor egiptene asa cum apare ea in reprezentarile artistice ale vremii, existente in mormintele faraonice.
Insemnarile privind aceasta arta au disparut in Egipt, pana in sec 19 cand arta producerii lor a fost reinviata de francezi si de germani in zona Assyut unde se incepuse fabricarea de saluri pt export. Astazi egiptenii numesc materialul “tulle bitteli” sau “tule”. Salurile originale sunt foarte scumpe insa imitatiile moderne, accesibile ca pret, se gasesc in magazinele care vand costume de dans oriental.
Dansatoarele egiptene moderne iubesc acest gen de tesatura din care isi confectioneaza costume de dans practice (desigur dublate de alte materiale pe dedesubt).
Mai multe despre plasa Assyut aici…
In perioada Vechiului Regat femeile fimbracau fuste scurte barbatesti ori, in anumite ocazii, dansau complet goale purtand doar o centura, pt a avea mai multa libertate de miscare. Alte bazoreliefuri antice prezinta dansatoare care purtau lenjerie transparenta ori un san dezgolit.
Rochia normala a femeii din perioada Noului Regat era lunga si transparenta cu maneci stramte. Tinuta era accesorizata cu colane mari la baza gatului, bratari si cercei, panglici care le infasurau pieptul coroane pe capul dansatoarelor si piepteni de par. Un accesoriu specific era un con parfumat din seu semisolid, fixat pe cap, ce se topea incet emanand un parfum dulce.
In epoca moderna a Egiptului nu s-au pastrat consemnari ale vestimentatiei insa putin s-a schimbat astazi in tinuta traditionala cu exceptia nuditatii si a materialelor care acum sunt mai usoare.
Barbatii care danseaza saidi folosesc in continuare galabie si potrivit Amirei El Kattan dansatoare profesionista, egiptenii nu purtau pantaloni pe sub galabie, ci chiar isi croiau costumul cu slituri laterale pt o mai buna libertate de miscare.
Egiptenii erau foarte renumiti pentru producerea unui gen special de voal/plasa brodat/a numita Assyut. In muzele lumii se pastreaza cateva asemenea piese vestimentare egiptene vechi de 3.000 ani. Pentru ca au fost descoperite in mormintele nobilimii antice, voalul e cunoscut si sub denumirea de “dantela mumiilor”. Aceste tesaturi fine erau din in si le intrec in complexitate pe cele moderne, fiecare retea fiind alcatuita din 365 fire separate. Metoda de vopsire era si ea sofisticata, folosindu-se saruri metalice care sa grabeasca procedura. Broderiile aveau aplicatii de metal pretios in special aur. Metalul pur era batut in foite subtiri transformate in solzisori rotunjiti cu ciocanul, dupa care se umpleau cu ele ochiurile plasei. Din pacate au fost descoperite foarte putine asemenea materiale antice si se presupune ca ele ar fi “responsabile” de transparenta costumelor egiptene asa cum apare ea in reprezentarile artistice ale vremii, existente in mormintele faraonice.
Insemnarile privind aceasta arta au disparut in Egipt, pana in sec 19 cand arta producerii lor a fost reinviata de francezi si de germani in zona Assyut unde se incepuse fabricarea de saluri pt export. Astazi egiptenii numesc materialul “tulle bitteli” sau “tule”. Salurile originale sunt foarte scumpe insa imitatiile moderne, accesibile ca pret, se gasesc in magazinele care vand costume de dans oriental.
Dansatoarele egiptene moderne iubesc acest gen de tesatura din care isi confectioneaza costume de dans practice (desigur dublate de alte materiale pe dedesubt).
Mai multe despre plasa Assyut aici…
In : folclor