In cultura romaneasca oul a inspirat numeroase legende si basme, reprezentand creatia insasi. Oul vazut ca un simbol primordial, samanta vietii, a fost intotdeauna un punct de atractie pentru artisti. Constantin Brancusi considera oul “Obiectul perfect”.
In folclor se cunosc mai multe legende crestine care explica de ce se inrosesc ouale de Pasti si de ce ele au devenit simbolul Invierii Domnului. Unii spun ca atunci cand Isus a fost batut cu pietre acestea atingandu-se de el se transformau in oua rosii. O alta legenda afirma ca dupa ce Isus a fost rastignit, carturarii saducei si rabinii farisei au facut un ospat de bucurie. Unul din ei a zis: “Cand va invia cocosul pe care il mancam si ouale fierte vor deveni rosii atunci va invia si Isus”. Nici nu si-a terminat bine vorbele si ouale s-au si facut rosii, iar cocosul a inceput sa bata din aripi. Cea mai raspandita legenda relateaza ca Maica Domnului care venise sa-si planga fiul rastignit a pus un cos cu oua langa cruce si acelea s-au inrosit de la sangele care picura din ranile lui Isus. Domnul, vazand ca ouale s-au inrosit , a spus celor de fata: “De acum inainte sa faceti si voi oua rosii si impestritate intru aducerea aminte de rastignirea mea, dupa cum am facut si eu astazi”.

In prezent, in traditia populara romaneasca, ouale de Pasti devin un simbol al regenerarii, al purificarii si al vesniciei, protejand animalele din gospodarie. Potrivit obiceiului stravechi, oul este vopsit si incondeiat  in zilele de joi si sambata din Saptamana Mare, indeletnicirea inrosirii oualor fiind rezervata aproape in exclusivitate femeilor.

Incondeierea oualelor a devenit de-a lungul timpului o arta dusa la perfectiune in Bucovina, unde mestesugul a fost transmis din generatie in generatie, de la mama la fiica. Pentru unele femei aceasta traditie s-a transformat in meserie.

Culorile folosite la imbodobirea oualelor nu sunt intamplatoare. Albul simbolizeaza cerul, galbenul este soarele, rosul inseamna viata, verde inseamna renastere, speranta, albastru cer, sanatate iar negrul pamantul. In trecut ouale se vopseau in culori vegetale preparate dupa retete stravechi. Astfel, rosu se obtinea din coaja, frunze si flori de mar dulce, roiba, flori de sovarf, coaja de macies, albastrul din viorele, verde din frunze de nuc, coaja de arin, coaja si mugur de mar paduret ori floarea-soarelui, galben din coji de ceapa, coaja de lemnul cainelui, coaja de malin si negru din coaja verde a nucilor, coaja si fructe de arin.
Aceasta traditie presupune multa rabdare si mult talent. Modelele sunt de asemenea transmise din generatie in generatie, fiecare motiv variind in functie de zona, sat , autor, etc. Cele mai vechi motive sunt: cerul instelat, viermele, pieptanele, ciresica, creasta curcanului, trifoiasul, soarele, potcoava , desagii popii, crucea pascala insa lista tuturor motivelor folosite in decorare este mult mai lunga. Astfel, se intalnesc  motive animale( albina, broasca, sarpele, mielul), vegetale(frunza bradului, garoafa, spicul graului), casnice(grebla, lopata, fierul plugului), religioase(crucea, manastirea, steaua). Nici liniile trasate vertical ori orizontal ca parte integranta a modelului nu sunt lipsite de semnificatii: linia dreapta verticala simbolizeaza viata iar cea orizontala moartea, linia dubla dreapta simbolizeaza eternitatea iar cea cu dreptunghiuri gandirea si cunoasterea in timp ce linia usor ondulata reprezinta apa, purificarea.

Ouale incondeiate nu sunt doar un obicei romanesc, indeletniciri asemantoare regasindu-se si in alte tari crestine precum Bulgaria, Ucraina, Ungaria, ceea ce difera insa este cromatica si simbolistica decorarii.