Egiptul Antic


Pentru anticii egipteni dansul era parte integranta a culturii lor, toti fiind expusi muzicii si dansului. Trupe de dans puteau fi angajate pentru receptii si temple. Multe femei din harem erau instruite in arta muzicala. Cu toate acestea dansul in public era doar apanajul claselor de jos adesea sclavii fiind cei care isi intretineau oaspetii cu reprezentatii de dans . Doamnele dansau in privat la ocazii speciale ( de ex. nunta si logodna copiilor). Dansurile in antichitatea egipteana se imparteau in mai multe categorii: religioase (in temple), dansuri ale festivalurilor ne religioase, dansuri de banchet, dansuri de harem, dansuri razboinice si dansuri de strada.
 
Nuditatea era si ea o obisnuinta in societatea egipteana antica, in timpul Vechiului Regat si a Regatului de Mijloc multe femei purtau fuste scurte(ori nimic) si dansau cu pieptul dezgolit, purtand bijuterii si centuri de sold. Tatuajele cu henna erau folosite pe scara larga pentru proprietatile medicale si magice, obiceiul supravietuind pana astazi in Henna party-petrecere pentru mireasa ce are loc cu o seara inaintea nuntii.
 
Femeile dim harem erau educate printre altele si in arta muzicala stiind sa cante la diverse instrumente (lira, harpa, flaut si instrumente religioase ). Banchetele si dansurile de harem erau mult mai rafinate si sofisticate impunand o anumita coregrafie plina de conotatii. Gesturile si pasii aveau semnificatii clare (de ex “vitelul, capturarea, conducerea unui animal, primirea aurului, colonada, etc).
 
Una din cele mai interesante descrieri a dansurilor din Egiptul Antic apartine unui calator din Syracusa care a vizitat Memphis-ul la sfarstitul sec 4.i.e.n si a participat la un banchet privat. Intr-o scrisoare el povesteste cu lux de amanunte acrobatiile unui grup de dansatori egipteni, coloanele umane, formatiile piramidale, salturile mortale executate de acestia, precum si alte elemente de coregrafie demne de un Cirque du Soleil al zilelor noastre. In continuarea spectacolului urmeaza muzicanti cu diverse instrumente (harpa, fluier dublu, chitari, tamburine si mini timpane) pentru ca finalul sa apartina unui dans tematic, armonios si antrenant al unui cuplu de dansatori cu castaniete, efectuand numeroase rotatii si piruete.
De altfel, cateva castaniete alaturi de mini timpane din acea perioada se afla in muzeul de la Berlin. Specialistii au gasit in descrierile dansurilor din Egiptul antic si originile altor dansuri orientale (ex: saidi-dansul cu carja). Dansatorii egiptului antic erau desculti iar pasii si miscarile le erau naturale. Ei erau familiarizati cu o paleta larga de gesturi si miscari, sarituri si piruete, bratele fiind adesea relaxate si deschise. Cu alte cuvinte anticii aveau o mai mare libertate de miscare decat cea permisa in belly dance-ul traditional.
Pe masura dezvoltarii societatii, gusturile au devenit din ce in ce mai sofisticate si influentate de alte culturi. Se simte astfel influenta feniciana, siriana, palestiniana, nubiana, etiopiana si beduina. In jurul anului 1500 i.e.n egiptenii au adus dansatoare din templele indiene (Bayadere) care au impus un nou stil, mai flexibil, usor, placut si elegant.
Dupa perioada Noului Regat invaziile succesive de libieni, sudanezi, asirieni si persi au influentat din nou Egiptul. In anul 30 i.e.n Egiptul devine Provincie Romana iar dansatori de pe Nil erau trimisi la Roma, potrivit scriitorului roman Martial (sec 1 e.n), astfel cultura egipteana incepe sa o influenteze pe cea romana. Unul din cele mai vechi contracte cu un dansator dateaza din anul 206 i.e.n si este incheiat de un nobil cetatean roman cu o dansatoare cu castagniete din Artemisa unde se stipuleaza clar suma oferita, transportul si suma compensatorie in cazul pierderii sau deteriorarii costumelor si recuzitei dansatoarei.