Dansatorii Persiei



In ciuda prohibitiei sale asupra dansului si muzicii Islamul nu a reusit sa elimine aceste preocupari din obiceiul populatiilor arabe. Astfel, reprezentantii Sufismului, (secta musulmana) au vazut in muzica si dans o cale de apropiere de Divinitate. Sufismul nu recunostea drept cai de apropiere de Dumnezeu decat anumite linii melodice si un dans specific care inducea starea de transa. Dansul nu era o reprezentatie pentru public ci un mod de pierdere a constiintei de sine si contopire cu Fiinta Unica, atingand astfel perfectiunea mistica. In timpul dansului, participantii trebuie sa-si urmeze liderul. Ordinul Mawlawi folosea flaut alte ordine folosesc insa tobe si includ si femeile printre participanti.
Cel mai vechi dans cu conotatii islamice este dansul clasic persan. Adevaratele dansuri persane s-au pierdut datorita prohibitiei din Iranul modern dar unele au supravietuit pana in perioada moderna in zonele izolate din Afganistan. In timpul ultimului Sah s-au facut eforturi de reinviere a traditiilor si culturii persane luand nastere un Ansamblu Folcloric Persan.
Miscarile persane isi au originea in umeri. Fiind localizate in partea superioara acestea sunt mai inalte, mai delicate si mai “spirituale” folosind spatiul de deasupra capului. Acest stil de lucru cu bratele a dat nastere originalelor miscari numite “brate persane” “brate de sarpe” etc folosite adesea de dansatoroarele orientale contemporane. Atunci cand este folosita muzica clasica, miscarile sunt foarte inalte in timp ce pe o muzica de petrecere bratele sunt mai apropiate de nivelul pieptului iar miscarile pornesc din umeri si nu din sold ca in cazul stilului egiptean. Ca acompaniamente se folosesc printre altele: fasii lungi de matase, vase de vin, un trandafir, toate fiind manuite cu multa gratie si delicatete.
Un alt aspect este acela ca o dansatoare clasica persana nu va interactiona cu publicul presupunandu-se ca ea se afla intr-o stare de transa comunicand cu divinitatea. Bratele sale ridicate sunt ofrande catre Dumnezeu. Se foloseste o simbolistica asemanatoare celei din poezia clasica persana, fara ca dansul sa fie unul religios. In dansul pentru petrecere, dansatoarea interactioneaza usor cu publicul printr-un zambet ori o privire ocazionala insa abordarea ei este lipsita de sexualitatea belly dancing-ului traditional.

Din punct de vedere istoric Asia Centrala are o traditie a dansatorilor baieti numiti Batchas (= copil). Dansul unui batchas era “un amestec de dans, cantec, acrobatie si zgomot de castaniete, totul de un caracter usor obscen” dupa cum il descriau europenii. Multi dintre acesti copii erau luati cu forta de langa parintii lor datornici. Desi aveau un statut social deloc de invidiat, baietii erau foarte bine tratati si instruiti pentru a-si mentine standardele de performanta pe care le presupuneau miscarile si acrobatiile lor. Ei trebuiau sa faca fata unor eforturi fizice mari si sa fie neobisnuit de flexibili.
Musulmanii persani aveau si curtezane. De altfel dansatoarele din Persia aveau si acest statut. Ele erau frumoase,elegante pana la opulenta, foarte bogate si devenisera atat de puternice incat au format o corporatie in capitala Isfahan : 14.000 de femei inregistrate si conduse de un lider. Cu toate acestea erau in continuare prost vazute de societate si nimeni nu le striga dupa numele de scena ci dupa pretul cu care isi taxau clientii. Aceste curtezane au fost o parte a societatii din Isfahan pana in sec 18 cand Agha Mohammed Khan, conducator siit vine la putere. El va anula toate drepturile si favorurile acordate curtezanelor si va institui pedepse severe celor care ii incalcau legile: “O femeie nu poate sa apara in public, gata cu muzica, dansul si teatrul”.

In Iranul modern muzica si dansul au fost interzise din nou de Fundamentalistii musulmani  dar printre populatiile din Golf exista o forma interesanta de dans, un hibrid intre cel persan si cel arabesc: Bandari (sau bellydance persan).
In aceasta zona geografica au loc numeroase casatorii intre arabi si persi rezultand un amestec cultural interesant. Bandari este executat pe randuri separate, barbati si femei. Barbatii poarta veste si fuste scurte infasurate in jurul taliei, peste salvari in timp ce femeile poarta o tunica traditionala peste pantalonii  stramti persani, basma si masti negre. Dansul implica miscari fata –spate cu scuturari energice din piept. Variatii ale dansului includ miscari de brate deasupra capului , miscari de solduri si rotire in cerc, etc. Bandari e un dans intens ce poate fi executat in grup ori solo.