Momentele nuntii

Ceremonia incepe cu o parada a masinilor celor doua familii, decorate cu buchete de flori si panglici. Acestea vor circula impreuna intr-un continuu zgomot de claxoane pana la locul nuntii (aceleasi claxoane vor insoti dupa nunta masina insurateilor pana la casa acestora, anuntand “statutul de sot-sotie al celor doi”).

Cand mirele si mireasa ajung la locul unde se va tine petrecerea sunt intampinati de Zaffa. Zaffa este o trupa de dansatori si tobosari-cantareti traditionali care inconjoara mirii cantand cantece vesele. La nuntile egiptene, nuntasii ajung inaintea mirilor asteptandu-i pe acestia si intampinandu-i impreuna cu Zaffa.
In afara clasicilor tobosari o Zaffa poate avea in alcatuire diversi performeri: dansatoare orientale,( in special pentru Shamadan),dansatori Saidi, dansatori Tanoura, jongleuri cu sabii de foc, etc. Mirele si mireasa sunt invitati sa danseze impreuna in mijlocul formatiei iar ceremonia dureaza intre 15 minute si o ora. Scopul principal al mirilor este insa acela de a ajunge in sala.





Cand in sfarsit cei doi ajung la destinatie, se aseaza in Kosha. Traditional, Kosha era formata din doua fotolii ornamentale cu spatar inalt, inconjurate de coroane de flori, unde cei doi troneaza asemeni regelui si reginei. Langa fotolii se afla o masuta fantezie pe care se sprijnina bauturile celor doi. Kosha este destinata exclusiv mirilor, parintii acestora avand mese rezervate in sala, aproape de podiumul copiilor. 

Dupa momentul asezarii in kosha oaspetii sunt serviti cu un sirop de trandafiri,  precedat de o adevarat ceremonie a ospatarilor. Mirele si mireasa isi vor schimba verighetele de pe mana dreapta pe mana stanga, o reminescenta a practicii crestine urmata de toti egiptenii musulmani sau crestini.

Dansul este deschis de miri , carora li se vor alatura ulterior restul nuntasilor.
De obicei audienta este delectata de o dansatoare orientala, un cantaret sau un program de artisti, completat de DJ. Nuntasii vor dansa alaturi de noul cuplu iar mirele este din cand in cand ridicat in brate si aruncat in aer de prietenii sai.

Un alt episod este taierea tortului miresei, practica importata din Occident. Tortul miresei, este folosit “ca moment” al nuntii el fiind taiat in prezenta nuntasilor, in cadrul unei ceremonii plina de fast, dar oferit ulterior numai familiei. Tortul miresei apare  intr-un colt special amenajat si are pentru pentru nuntasi doar un rol decorativ. Se spune mereu ca sub ghirlandele de flori si filigran din zahar s-ar ascunde un gust fad si ca a nu gusta din tortul miresei nu este o pierdere, mai ales atunci cand bufetul geme de variate  prajituri . Cu toate acestea, modul de prezentare al tortului miresei este deosebit de apetisant.

Aruncarea buchetului este un alt episod “de import” cu foarte mult succes intre tinerele domnisoare care, urmare a educatiei traditionale, sunt in marea lor majoritate  foarte dornice sa se casatoreasca.

In timpul nuntii se servesc doar bauturi racoritoare (foarte rar si cu titlu de exceptie bauturi alcoolice) iar momentul final al acestei ceremonii il constituie deschiderea bufetului/ servirea mesei (in restaurantele a la carte), care are loc in jurul orei 12.00-01.00 a.m . Bufetul consta intr-o varietate de salate, fripturi, tocane si dulciuri. Felurile prefereate sunt chiftelele (kofta), kebab-ul, puiul pe gratar, pestele si orezul cu sofran desi lista poate tinde la infinit intrucat mancarea este unul din principalii factori care reflecta bogatia familiei mirilor.
Dupa ce oaspetii iau masa in sala (iar mirii intr-un separeu ), intr-o atmosfera linistita, nunta ia sfarsit (desi la anumite nunti ar mai putea exista o continuare a dansului). Apoi miri sunt felicitati de nuntasi care parasesc sala iar ei sunt condusi de prieteni “cu surle si trambite” catre noul camin.

Nuntile moderne urbane sunt afectate de obiceiuri importate in timp ce nuntile la tara au ramas traditionale.
La tara, dupa Zaffa, nunta are loc pe un teren viran intr-un cort arabesc (Sewan) decorat cu panze in modele specifice. Distractia este asigurata de dansatoare orientale, ori/si cantaret. Adseea femeile si barbatii sunt segregate in cadrul festivitatilor, mireasa acoperindu-si si ea fata cu valul. Bauturile si mancarea sunt servite direct nuntasilor, pe platouri uriase. Cel mai cunoscut si servit fel de mancare este Fattah –carne de miel cu orez si bucati crocante de paine inmuiate in tocana. In satele din Sudul Egiptului se mai pastreaza obiceiul lansarii focurilor de arma, in timpul nuntii, iar nuntasii nu se sfiesc uneori sa consume renumita bere locala Stella.
Mirii parasesc nunta mai devreme dar oaspetii continua festivtatile. Cuplul isi petrece impreuna prima noapte la hotel ori in noul lor camin. In unele zone rurale se mai pastreaza traditia aratarii cearsafului ca dovada a puritatii miresei.

Indiferent de natura lor (rurala/urbana) nuntile egiptene reflecta imaginea a doua familii si reprezinta nu doar anuntarea unui mariaj intre doi tineri ci o declaratie a pozitiei economice a familiilor lor.

Asa cum plastic se exprima un tanar egiptean, “a lega nodul” nu este deloc usor in Egipt in conditiile economice actuale. Barbatii au foarte multe responsabilitati legate de pregatirea casatoriei si datorita imposibilitatii de a indeplini conditiile cerute de familia miresei, multi raman celibatari desi si doresc foarte mult intemeierea unei familii.