Astazi 14 septembrie crestinatatea (catolici si ortodocsi deopotriva) sarbatoreste Ziua Crucii. Crucea este un subiect care straneste adesea polemici si controverse dar nu toata lumea stie ca dincolo de concept si simbol sta o filosofie si un misticism mult mai vechi decat religia crestina. In cele ce urmeaza veti vedea de ce Crucea este considerata Simbolul Simbolurilor si exponentul puterii divine.
 
Istoria precrestina a crucii

Semnul crucii (Crucea Soarelui sau Crucea Rotii) reprezentat in cea mai simpla forma de doua linii care se intretaie la 90 grade apare inca din Neolitic incadrat de cercul soarelui si reprezinta uniunea a doua polaritati si ciclicitatea anotimpurilor, regenerarea, viata. Simbolul, probabil cel mai vechi dintre toate, se regaseste in arta civilizatiilor Asiei, Americii, Europei si Indiei, de la inceputul umanitatii.

Crucea Indiana (Swastika) este un simbol folosit de 4.000 ani si artefactele Civilizatiei Harappan indica o origine pre-vedica, pre-aryana si pre-hindusa a swasticii. Denumirea de „Swastika” provine din limba sanscrita ‘svastika’, fiind folosita ca simbol al soarelui, al punctelor cardinale, a lumii in eterna ei schimbare (precum o roata ce se invarte in jurul unui punct fix: Divinitatea). Imaginea swasticii a fost utilizata de multe civilizatii ale lumii, din Orientul Apropiat sau Indepartat, America de Nord, Africa, Europa. Simbolul svasticii reprezenta fulgerul, focul, zeul furtunii si se presupune a fi fost emblema pantheon-ului civilizatiei Ariene. Dintre toate imaginile produse de umanitate de-a lungul timpului, swastica ramane si cea mai controversata datorita asimilarii ei Nationalismului German si rasismului in general. Interesant de stiut este si faptul ca swastica in forma adoptata de nazisti (sens contrar acelor de ceasornic) era privita de amerindieni drept un semn aducator de nenorociri in timp ce swastica in sensul acelor de ceasornic un semn bun.

In Epoca bronzului crucea, intr-o reprezentare mai exacta, apare in Europa in forme artistice diverse: fibule, centuri, in fragmente de lut- gravata pe fundul vaselor de baut. Cercetatorii (e.g De Mortillet) sunt de parere ca o asemenea utilizare nu era pur ornamentala ci avea o semnificatie religioasa in special in cazul obiectelor funerare. In cimitirul proto-etrusc de la Golasecca, fiecare mormant contine un vas marcat cu o cruce. Cruci, in forma pura s-au gasit si la Mycene, Tyris in Creta, pe o fibula de la Vulci, etc.

 
Crucea Tau, in forma literei T, era utilizata in Egiptul Antic alaturi de swastica pentru a marca vasele cu apa sfintita. Se presupune ca semnul Tau s-a dezvoltat din simbolul antic al zeului Soare (crucea solara sau crucea rotii) o data cu descoperirea metalelor si aparitia mestesugului de fierar a carui munca (foarte importanta la acel moment) era si ea un act al creatiei.

Tau este cunoscut ca simbol al  zeului roman Mithras (zeul invierii si regenerarii) ori al zeului grec Attis.

Crucea Tau este crucea Vechiului Testament si ii marca pe credinciosii israeliti de restul paganilor.

Hieroglifa Crucii din Egiptul Antic n(dj) care apare insotita de hieroglifa in forma de vas „nu” sau no” avea in „Cartea Mortilor” doua semnificatii: cea de „a proteja si veghea” si cea a formei de salut si omagiu adus zeilor.

In crestinismul timpuriu crucea ca metoda dureroasa de executie era ocolita de crestini, in favoarea altui simbol, cel al  Pestelui (Ichtys), adesea mentionat in evanghelii. Iisus a predicat majoritar in Galileea (o zona plina de peste) si adesea relatia intre apostoli si cei credinciosi era comparata cu cea a pescarilor si a pestelui. In plus, credinciosilor convertiti li se spunea Pisciculi (radacina latina a cuvantului „peste”). O a doua legatura intre peste si crestinism este acrostihul IXTYS -(Ichtis din lb greaca care inseamna Iesous (Isus) CHristos (Christos) THeou (Dumnezeu) Uiou (Fiul) Soter (Salvator).
Pestele era folosit intre crestini drept parola, in timpul persecutiei romane. Daca doi straini se intalneau si erau nesiguri de religia celuilalt, unul din ei desena un arc de cerc. Cel de-al doilea il completa cu un alt arc formand conturul unui peste. Adesea, locurile de intalnire ale crestinilor erau marcate cu acelasi semn.

Crucea a fost pentru prima data preluata ca semn de catre crestinii gnostici si de biserica Copta din forma crucii egiptene sau a Crucii Vietii (Ankh). In acea perioada ,a Crestinismului timpuriu ,se punea mai mult accent pe fond si mai putin pe forma, motiv pentru care crestinii preluau adesea semne ale propriilor lor civilizatii.
Ulterior, Crucea copta (ankh-ul egiptean) s-a raspandit in forma stilizata, suprapunandu-se pe imaginea locului de sacrificiu al lui Christos (Crucea Romana) si consacrandu-se astfel in forma larg acceptata astazi in lumea crestina.

(va urma)