Crucea Vietii (Crux Ansata, Ankh) este un  simbol incarcat de semnificatii adanci. Alegerea ei ca reprezentare a crestinismului nu a fost intamplatoare. Originara din Egiptul Antic (perioada primelor dinastii), crucea vietii apare mereu in reprezentarile grafice ale zeilor, fiind, in general, simbolul Zeului Soare, al lui Isis si al zeului creator Ptah (nota de subsol) (alaturi de djed si wad) si simbolizand viata, regenerarea si viata de dupa moarte. Desi simbol al zeilor primordiali, principali, Ankh este purtata de majoritatea celorlalti zei, crucea fiecarui zeu fiind asociata puterilor acestuia. De ex, crucea lui Anubis are puteri deosebite in protejarea mortilor in timp ce crucile lui Sekhmet, War sau Hapi sunt asociate, apei, aerului, etc.

Crucea copta are denumirea latina Crux Ansata pentru forma sa buclata in partea superioara, si inseamna Cruce cu maner. De altfel, Ankh- este mereu tinut de maner de catre zeitatile egiptene sau regii defuncti, in calatoria lor catre Lumea de Dincolo. Multe amulete si oglinzi erau confectionate in forma de Ankh. Oficial, vechii egipteni purtau ankh-ul ca amuleta alaturi de Djed si Was care reprezentau puterea si respectiv sanatatea. Este demn de mentionat ca, in Egiptul antic, Ankh-ul -ca simbol al soarelui- era modelat numai din metale asimilate acestuia: cupru, aur (aproape niciodata din argint).

Un simbol similar ankh-ului apare frecvent in civilizatiile minoica si miceniana din Grecia. Acesta este o combinatie a nodului sacru (simbolul sfinteniei) cu toporul cu doua taisuri (simbolul matriarhatului). Acest simbol este usor de recunoscut in doua statuete ale zeitei cu serpi, descoperite la Knossos (in Creta). In scrierea minoica Linear B semnul fonetic „Za” corespunde Ankh-ului.
Ankh-ul apare si pe monedele antice provenind din Cipru si Asia Mica (in special orasul Mallus din Cilicia) iar in timpul emisiei monetare din perioada regelui Eulethon al Salamis-ului, litera cipriota Ku aparea cu cercul Ankh-ului insemnand Ku(prion) (Ciprioti).  O forma usor modificata a Ankh-ului este folosita si astazi in astrologie pentru a reprezenta planeta Venus sau Afrodita  (zeita Ciprului), in alchimie pentru a reprezenta elementul Cupru (minele de cupru de pe insula fiind responsabile de numele acesteia) iar in biologie pentru identificarea genului feminin.

Un semn asemanator dar cu manerul inchis s-a descoperit si in Peru, fiind utilizat de cultura Mochica in sec 7.

Originea exacta a simbolului ramane un mister pentru egiptologi si diverse ipoteze au devenit larg acceptate.

Unii i-au gasit originea intr-o bareta a sandalei lui Isis, altii in braul lui Isis, un simbol al eternitatii. Semnul nu are in vedere asemanarea cu infinitul ci faptul ca bucla revine in acelasi punct simbolizand forta nesecata a vietii, identificata cu Isis din care curge viata in toate formele sale. Ankh-ul se poate identifica astfel cu Copacul Vietii iar cei care il poarta se identifica cu zeita. Asocierea ankh-ului cu cordonul zeitei Isis este mult mai complexa infuzand conceptul de viata si imortalitate cu cel al franghiilor care leaga de pamant viata muritorilor, si care trebuie desfacute pentru a atinge nemurirea „Rupe-ti legaturile!” „desfa nodurile lui Nephtys” spune Cartea Egipteana a Mortilor. Si din nou, aceeasi sursa preamareste pe purtatotul Braului „Stralucitori sunt purtatorii cordonului, Oh, Fericiti purtatori ai Braului!”(aceeasi semnificatie apare in cartea budistilor tibetani numita „Desfacerea Nodurilor”). Deci, in timp ce crucea buclata simbolizeaza imortalitatea zeilor, cordonul lui Isis pune si conditia obtinerii ei de catre muritori: prin desfacerea legaturilor („A Dictionary of Symbols”-, Jean Chevalier and Alain Gheerb).

Ankh-ul este uneori numit Cheia Nilului, o alta teorie asociind acest simbol cu Imhotep, medic, arhitect, sfatuitor al faraonului (aprox 3.000. ien). Dupa moartea sa Imhotep devenise zeu al medicinei iar simbolul sau folosit astazi in industria farmaceutica.

In lucrarea lor din 2004, „The Quick and the Dead” Andrew Hunt Gordon si Calvin W. Schwabe speculau ca simbolurile „ankh”si „djed” ar fi avut o baza biologica derivand din cultura antica a sacralitatii vitelor. Pornind de la credinta egipteana ca samanta vietii se afla in sira spinarii, si observand biologic forma vertebrelor taurului, rezulta ca Ankh-ul simbolul vietii se afla in forma sectionata a vertebrei toracice a taurului iar Djed-simbolul stabilitatii, este forma sectionata a vertebrei sacrale a aceluiasi animal.

Academicienii egipteni, de formatie clasica si foarte traditionala, accepta cu greu alte teorii decat cele consacrate (si oarecum simpliste). Astfel, ei considera ca ankh-ul a fost mult prea interpretat si ca el reprezenta esenta Nilului cu rol primordial in Egiptul Antic. In conceptia lor, capul oval al crucii ar reprezenta Delta Nilului in timp ce bratele crucii cele doua maluri ale fluviului. Personal nu tind sa dau crezare scolii egiptene care prefera sa mearga pe principii vechi, prafuite, infirmate adesea de logica, si descoperirile de ultima ora din diverse domenii, care indica faptul ca civilizatia faraonica a fost mai mult decat o simpla cultura antica cu ceva cunostinte astronomice si enorm de multa fantezie.

Una din cele mai larg raspandite si acceptate interpretari ale Ankh-ului este aceea ca el reprezenta imortalitatea, ciclicitatea vietii si dualitatea celor doua simboluri feminin/masculin, un fel de Ying si Yang, semne primordiale fara de care este imposibila creatia pe Terra. Astfel, bucla reprezinta disciplina feminina (uter-ul) in timp ce partea alungita semnul masculinitatii (falus-ul), alaturate ele sunt suma a milioane de ani de viata si fertilitate. Bucla este simbolul perfect pentru „cel fara de inceput si de sfarsit” si pentru spiritul etern izvorat din esenta divina.

Ankh-ul apare frecvent in arta funerara a Egiptului Antic, fiind purtat de zei in reprezentari ale Vietii de Apoi cand acestia ofera viata mumiei defunctului. Crucea era starea de transa in care se afla decedatul si in unele temple, in cadrul ritualurilor funerare preotii asezau corpul neinsufletit pe un pat construit in forma crucii, precum o cheie geometrica posesoare a unor mistere ascunse.
Datorita puterii sale, ankh-ul era folosit in numeroase ritualuri care implicau regalitatea. Faraonul era adesea reprezentata in gestica ce implica Cheia vietii, fie se afla in posesia ei (cu drept de viata asupra poporului sau) fie i se oferea un ankh din partea zeilor. Regii si zeii purtau ankh-ul pentru a se distinge de restul muritorilor. Numeroase exemple de ankh, gasite printre artefacte erau confectionate din metal, lut sau lemn fiind purtate ca amulete pentru viata lunga  ori plasate pe mumia regelui pentru energizarea si invierea spiritului.
In arta funerara Ankh-ul era tinut langa nasul defunctului rege de catre zei ca semn al noii vieti suflate de acestia in corpul inert odata ajuns Dincolo. Zeii erau mereu reprezentati ca purtatori ai Ankh-ului pentru a arata ca numai ei, cei nemuritori, au putere asupra vietii si mortii oamenilor. Mortii purtau si ei crucea vietii in momentul cantaririi sufletului ori pe Barca Solara in semn ca si ei cauta imortalitatea specifica zeilor iar a tine un ankh era ca si cum ar sorbi dintr-un elixir al virtutilor divine si al nemuririi. In ritualurile funerare ank-ul apare reprezentat invers transformandu-se intr-o cheie care deschidea defunctului calea catre Regatul Mortilor penetrand semnificatiile vietii eterne. Uneori ankh-ul apare desenat pe fruntea muritorului si reprezinta datoria sa de a pastra secretul misterului in care a fost initiat (ankh-ul fiind cheia catre aceste secrete ce trebuie ascunse restului lumii).
   
Concret, ca simbol al vietii eterne, se credea ca energia emanata de ankh putea fi absorbita de oricine aflat la o anumita distanta de posesor. Se credea ca amuleta este un talisman puternic ce conferea posesorului protectie de fortele raului, boala ori descompunere (in cazul corpurilor neinsufletite) ea fiind un fel de antena/canal de comunicare cu Divinitatea prin care se scurgea puterea vietii.Mai exista convingerea ca Ankh-ul era folosit de preoti alaturi de zei in ceremoniale secrete drept cheie de control a debitului Nilului in aceeasi maniera in care noi folosim astazi robinetul.
O alta teorie indica faptul ca Ankh-ul genereaza ultrasunete pe frecvente foarte inalte imposibil de receptat de urechea umana dar suficient de eficiente pentru a speria animalele salbatice ale desertului (sacalii si hienele) si a proteja calatorul in timpul noptii. In aceeasi maniera erau protejate si mumiile de insecte si rozatoare care ar fi putut devora corpurile defunctilor.

La Stonehenge s-a efectuat un experiment curios, cand o incarcatura energetica de voltaj mare s-a putut transmite de la un megalit prin intermediul unui fir in forma de ankh. Un oscilator de mare frecventa ca ankh-ul, are avantajul de a produce voltaje mari la un curent de joasa intensitate, putand fi manevrat fara risc. In cartea sa“The Ankh: African Origins of Electromagnetism”Ankh-ul: Origini africane ale electromagnetismului” autorul, Nur Ankh Amen, demonstreaza ca aceasta cheie a vietii servea si unor scopuri practice nu doar mistic-religioase. Potrivit autorului, forma Ankh-ului bobinata permite transmiterea unei incarcaturi electromagnetice. Aceasta afirmatie sustine teoriile conform carora anticii egipteni au cunoscut puterea electricitatii.

Indiferent de conotatiile sale, influenta Ankh-ului ca simbol a fost imensa in Egipt si s-a simtit puternic in toate perioadele dinastice, supravietuind ca simbol cu puteri magice si in era Crestina.


(va urma)

____________
Nota

Ptah este zeul creator de la Memphis, vechea capitala a Egiptului Antic. Egiptul a fost de altfel cunoscut cu denumirea de Het-ka-Ptah(in trad Casa Sufletului lui Ptah) schimbata ulterior de greci in Aygyptus, adica Egipt.
Ptah ca zeu Ta-tenen, zeu primordial este in teologia memfita creatorul lumii, a locuitorilor ei si spiritelor (kas) acestora, este insusi creatorul celorlalti zei si a tuturor lucrurilor existente. Ptah era considerat patronul mestesugarilor. Este recunoscut si venerat ca cel mai de temut zeu. In arta, Ptah apare in forma unui barbat mumificat al carui cap este acoperit cu un scalp, singurele parti ale corpului libere fiind mainile in care tine sceptrul compus din simbolurile Ankh (viata), Djed(stabilitatea) si Was(puterea). Zeul este infatisat sezand pe un tron in forma unei hieroglife ce o reprezinta pe Ma’at zeita adevarului absolut. Ptah a fost venerat la Memphis in dinastiile timpurii( aprox 3.000 i.e.n) , fiind considerat creatorul universului.