Semnificatiile crucii pentru crestini

Crucea este pentru crestini simbolul sacrificiului absolut asa cum rezulta el din Biblie.Recapitulam pe scurt faptele care au dus la Crucificarea lui Christos.
Inaltii preoti evrei si batranii Sfatului l-au acuzat pe Isus de blasfemie ajungand la decizia condamnarii Lui la moarte. Pentru sentinta lor aveau nevoie de aprobarea Romei. Iisus a fost dus la Pontius Pilat, Guvernatorul roman al Iudeii care negasindu-I acestuia nici o vina dar temandu-se de o posibila revolta a maselor va pune soarta lui Christos in mainile multimii. Agitata de preotimea evreiasca, multimea cere crucificarea. Potrivit obiceiului, inaintea crucificarii Iisus a fost batut cu un bici cu spini de fier (bucati ascutite de fier sau os erau atasate de capetele de piele ale biciului care provocau taieturi adanci si dureri cumplite). A fost lovit si batjocorit, a fost dezbracat si i s-a infipt pe cap o coroana de spini. Prea slabit pentru a-si putea purta singur crucea, Isus a fost ajutat de Simon din Cirene sa o poarte de-a lungul drumului pana pe Golgota (locul executiei). Conform obiceiului, inainte de crucificare un amestec de otet, mirt si fiere era oferit tuturor condamnatilor pentru a le alina durerea (un fel de anestezic) insa Iisus va refuza sa bea. Piroane lungi i-au fost batute in incheieturile mainilor si picioarelor pentru a-l fixa de cruce. A fost crucificat intre doi criminali condamnati, iar deasupra capului Sau statea inscriptia „Regele iudeilor”. Iisus a agonizat pe cruce aproximativ 6 ore timp in care soldatii i-au aruncat hainele iar trecatorii l-au insultat si scuipat. De pe cruce Isus i-a vorbit mamei Sale si lui Ioan si a strigat Tatalui „O Doamne de ce m-ai parasit?”
In momentul in care si-a dat sufletul, intunericul s-a coborit si un cutremur a zguduit pamantul sfasiind de sus pana jos valul Templului.
Tipic crucificarii romane era si faptul ca soldatii, in semn de mila pentru condamnati, veneau la sfarsitul zilei sa le zdrobeasca fluierele picioarelor. Astfel, acestia nu mai aveau nici un punct de sprijin iar moartea venea mult mai rapid, curmandu-le suferinta. In acea seara insa, soldatii romani au aratat mila numai celor doi hoti pentru ca Iisus era deja mort. Pentru a se asigura, il vor intepa cu sulita intr-o parte. Inainte de apusul soarelui Christos a fost dat jos de pe cruce de Iosif din Arimathea si asezat in mormant, conform traditiei evreiesti.

In teologia crestina moartea lui Isus Christos este sacrificiul perfect pentru pacatele omenirii. Desi atat romanii cat si evreii au fost implicati in condamnarea la moarte a lui Isus, acesta spune singur despre viata sa ca „Nimeni nu mi-o ia cu sila ci o dau eu de la mine . Am putere s-o dau si am putere s-o iau iarasi: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatal meu." (Ioan 10:18).
Perdeaua/valul Templului separa Sfanta Sfintelor (acolo unde salasluia Dumnezeu) de restul. Doar Inaltii Preoti aveau dreptul sa patrunda acolo, o data pe an, impreuna cu ofrandele aduse lui Dumnezeu pentru a rascumpara pacatele tuturor oamenilor. La moartea lui Christos acest val a fost sfasiat in totalitate, simbolizand distrugerea barierei intre Dumnezeu si oameni prin intermediul sacrificarii lui Christos pe cruce. Prin moartea Lui oamenii se pot apropia de Dumnezeu. Crucifixul ori crucea semnifica iubirea lui Dumnezeu pentru omenire, demonstrata prin sacrificarea propriului Fiu „mielul lui Dumnezeu” pentru a sterge pacatele tuturor. Crucea le aminteste credinciosilor si de victoria lui Christos asupra pacatului si mortii prin Invierea Lui a treia zi.Coloseni 2:15 "A dezbracat domniile si stapanirile si le-a facut de ocara inaintea lumii, dupa ce a iesit biruitor asupra lor prin cruce"

Semnul crucii era deja asociat crestinilor in sec 2 e.n asa dupa cum consemneaza scriitorii si istoricii acelei perioade ( Octavius Minucius Felix,in „Argumente anti-crestine cap IX and XXIX, "Apost. Const." iii. 17; Epistle of Barnabas, xi.-xii.; Justin, "Apologia," i. 55-60; "Dial. cum Tryph." 85-97 ). In sec 3 e.n crucea era atat de strans legata de crestinism incat Clement al Alexandriei,(decedat intre 211-216 e.n) folosea deja fraza τὸ κυριακὸν σημεῖον (Semnul lui Dumnezeu) atunci cand se referea la cruce, pornind de la apocrifa Epistolei lui Barnabas ca numarul 318 din Geneza 14:14 tradus in cifre grecesti este TIH si reprezinta Crucea Tau T urmata de IH (ΙΗΣΟΥΣ-Isus Hristos). In scrierile sale Tertullian ii numea pe crestini „crucis religiosi” ("credinciosii crucii") in timp ce mai multi scriitori romani consemnau obiceiul crestinilor de a-si face cruce repetat  si a marca semnul crucii pe frunte ori obraz ca un talisman impotriva demonilor (Tertullian-"De Corona," iii.; Cyprian-"Testimonies," xi. 21–22; Lactantius- "Divinæ Institutiones," iv. 27).

Ca reprezentare, semnul crucii difera in timp si spatiu. Cea mai veche reprezentare cunoscuta de crestinatate a fost crucea copta preluata din Ankh( crestinismul fiind adus in Egipt odata cu stabilirea Sf Marcu aici, in jurul anului 60 e.n), si crucea greceasca (cele patru brate ale crucii sunt de lungimi egale, un simbol comun in Grecia antica, civilizatia precolumbiana si in zona Tigrului si Eufratului in jurul anului 1500. i.e.n. Astazi cel mai bun exemplu de cruce greceasca este Crucea Rosie).
Crucea CHI-RHO  e compusa din literele grecesti ‘Khi’ (X) si „rho” (P) cele doua litere reprezentand inceputul si sfarsitul cuvantului grecesc Christos. Ca simbol precrestin, chi-rho semnifica noroc. Inainte de a se converti Imparatul Constantin fusese un idolatru al soarelui motiv pentru care si stilul de cruce adoptat de el era aproape identic cu simbolul pagan al soarelui. Cand crestinismul a devenit religie de stat, crucea adoptata a devenit marca bisericii. In viziunile sale Constantin vorbeste despre o cruce formata dintr-o sulita si o spada, o reprezentare la indemana razboinicului. Se speculeaza ca aceasta impreuna cu sutele de ani de Cruciade ar fi motivul principal pentru care necrestinii se temeau de acest semn.

Crucea latina/romana sau ‘crux immissa’ este forma cea mai populara a crucii (bratele laterale egale cu partea superioara iar partea inferioara mai lunga) si a fost general acceptata drept semn al Crucii Crestine, fiind reprezentarea Crucii pe care a murit Hristos .
Intre toate tipurile de cruci ( de la cea copta la cea celtica) , variatiuni pe aceeasi tema, doua dintre ele, desi au o conotatie religioasa nu sunt asimilate crucii crestine. Este vorba despre crucile Sf Andrei (in forma de X –cifra romana 10) si Petru (cruce rasturnata). Ambii sfinti au fost condamnati la moarte prin crucificare dar au avut posibilitatea sa-si aleaga instrumentul de tortura. Neconsiderandu-se vrednici de a fi crucificati pe un instrument identic cu cel al lui Hristos, ei au cerut altfel de cruci. Crucea Sf Andrei a inceput sa fie folosita in perioada medievala si a devenit simbolul national al Scotiei (Sf Andrei fiind patronul acestei tari) in timp ce crucea rasturnata a Sf Petru a fost, din pacate, preluata de cultura satanica a celor care-si spun „oamenii Antichristului”.  Despre diversele tipuri de cruci si reprezentarile acestora, aici

Un articol aparut la Moscova in martie 2006 si preluat de Interfax dezbatea pe larg cercetarile oamenilor de stiinta rusi cu privire la  proprietăţile miraculoase ale semnului crucii şi al rugăciunii: "Am stabilit că vechiul obicei al facerii semnului crucii deasupra mâncării şi băuturii, înainte de masă, are un profund sens mistic. În spatele lui este un folos practic: mâncarea este purificată efectiv instantaneu. Este un mare miracol, ce se întâmplă fizic în fiecare zi", a declarat fizicianul Angelina Malakhovskaya, citată de publicaţia Zhizn.
Malakhovskaya a studiat puterea semnului crucii timp de aproximativ zece ani. A făcut numeroase experimente, ce au demonstrat în mod verificat rezultatele făcute apoi publice. Ea a descoperit în special proprietăţile bacteriale unice ale apei după ce este binecuvântată cu o rugăciune şi cu semnul crucii. Studiul a mai observat un nou şi necunoscut efect al Cuvântului lui Dumnezeu de transformare a structurii apei, în special densitatea ei optică în spaţiul spectral ultra-violet. Oamenii de ştiinţă au studiat impactul rugăciunii Tatăl nostru şi al semnului crucii asupra bacteriilor patogenice. Mostre de apă din diferite surse -fântâni, râuri, lacuri - au fost folosite în cercetare. Toate mostrele conţineau anumite bacterii. S-a observat că dacă se rosteşte rugăciunea domnească şi se face semnul crucii asupra apei, numărul de bacterii dăunătoare scade de şapte, zece, sute chiar mii de ori.
Experimentele au fost făcute astfel încât să se excludă posibilul impact al sugestiei mentale. Rugăciunea a fost spusă atât de credincioşi cât şi de necredincioşi, iar numărul bacteriilor, indiferent de mediu, a scăzut faţă de mostrele de referinţă. Oameniide ştiinţă au mai dovedit efectul benefic al rugăciunii şi al semnului crucii asupra oamenilor. La toţi participanţii la teste presiunea sângelui s-a stabilizat iar parametrii s-au îmbunătăţit. În mod uimitor, parametrii s-au modificat în direcţia necesară vindecării: la oamenii hipotensivi presiunea sângelui a crescut, iar la hipertensivi a scăzut. S-a mai observat că dacă semnul crucii este făcut neîngrijit, şi fără să atingă punctele corespunzătoare - centrul frunţii, centrul plexului solar şi umerii - rezultatele pozitive ale testelor sunt mai slabe, sau chiar absente."

Analizand originea si simbolistica acestei antice forme sacre, descoperirile savantilor rusi cu privire la puterea ei nu mai pot constitui decat o informatie fireasca si putin surprinzatoare.

Asadar, crucea nu este o pacaleala, cum adesea o catalogheaza copilareste ateii, nici o coincidenta de semne (pentru ca nimic nu este intamplator), ci alegerea inspirata a unui simbol incarcat de magnetism. 

Un articol interesant pe aceeasi tema a istoriei crucii, aici...


Bibliografie
www.wikipedia.com,http://www.holoweb.net,http://theafrocentricexperience.com,www.religioustolerance.org; http://christianity.about.com