In navigarile mele pe internet am dat peste un articol extrem de interesant al unui blogger pasionat de antropologie. Astfel, dupa lecturare, am reusit sa inteleg atitudinea egiptenilor care, in marea majoritate a cazurilor se simt ofensati sa fie asimilati arabilor. Egiptenii nu se considera arabi ci...egipteni, pur si simplu... iar noile studii antropologice si cercetari ale ADN-ului indica faptul ca intr-adevar egiptenii au dreptate, ei „nu au sange arab” decat intr-un procent foarte mic. Acest lucru, alaturi de bogata istorie si cultura (adesea impletita cu cea africana si mediteraneeana), ar putea reprezenta o explicatie plauzibila pentru diferentele mari de temperament, mentalitate, spirit, inteligenta si aptitudini in relationare, stil de viata si deschidere spre alte culturi, dintre egipteni si arabii din zona Golfului.   
 
Dar sa trecem la subiect. Iata ce am aflat:

Un studiu ADN recent al lui Cruciani bazat pe studierea cromozomului Y tip E-M78 , a demonstrat ca de fapt acesta s-a nascut in N-E Africii si nu in E Africii as acum se credea initial. Aceasta inseamna ca un egiptean avand cromozomul M78Y are o radacina a liniei genealogice paterne in Pleistocen (printre locuitorii Egiptului din acea era) aprox acum 24.000 ani.
Cromozomii Y ai egiptenilor din Sud apartin nativilor africani (supra sau sub saharieni)in majoritate de 80.3%. , cromozomii Y atribuiti teoretic barbatilor arabi (pentru ca numai barbatii au invadat Egiptul) fiind in minoritate in Egiptul de Sus (adica in Sudul Egiptului). Se estimeaza astfel, ca mai putin de 5% din populatia acestei zone are fi de origine ne-egipteana pura (dinastica, faraonica) iar din acesti  5% nu toti au fost arabi.
Egiptenii din Nord sunt putin mai cosmopolitani in ce priveste radacinile genetice, astfel ca doar 64.8% dintre ei au origini indigene africane. Aprox 20% din cromozomii lor Y au origini Est africane  iar 10.5% sunt cromozomi Y de tip R , ambele tipuri de cromozomi est africani si europeni indicand insa intrari stravechi in Africa (G, K2, R1, R1b) si orice alta contributie de-a lungul istoriei fiind in jur de 7% in Egiptul de Jos(Nordul Egiptului).
Linia genealogica materna este mai variata: H 14.7%, I  5.9%, J   5.9%, L1a  11.7%, L1e  5.9%, L2a   2.9%, M1   17.6%, N1b   8.8%, T   5.9%, U   8.8%  U3   2.9%, U4   5.9% ,L3*(a)  5.9%, L3*(b)  2.9%, altele  2.9%.
Din acestea, halotipurile L sunt subsahariene, M1 si U sunt antice eurasiene prezente de cel putin 30.000 ani, N si I sunt potential arabe (deci cca 15%  in Upper Egypt). Desi si acestea sunt in majoritate atribuite migratiilor din Asia neolitica si doar un procent foarte mic asociat arabilor.

In concluzie, nu exista o majoritate araba in componenta genetica a ADN-ului egiptean ci doar un maxim de 20%.

Intr-un tabel foarte simplificat al cromozomilor Y din Egypt, facut public in 2003, se indica proportia a 15 halotipuri in ADN-ul egiptean, pe regiuni : Egiptul de Jos (cel mai afectat de migratii si cuceriri), Egiptul de Sus, Nubia de jos (cele mai „pure”).
Influentele genetice majoritare in Egipt se prezinta astfel:
In Egiptul de Sus : 7.5%  din Orientul apropiat, 6.1% din Europa, 80.3% din Africa
In Egiptul de Jos: 19.1% din Orientul apropiat, 10.5%  din Europa, 64.8% din Africa
In Nubia Inferioara: 4.4% din Orientul apropiat, 86.9% din Africa

Celor pasionati de genetica si antropologie, ori de aceasta problematica le recomand articolul intreg pe link-ul de mai jos: http://mathildasanthropologyblog.wordpress.com/2008/11/09/egyptians-are-not-arabs-they-are-egyptians/