De maine Egiptul sarbatoreste Eid al Adha, Sarbatoarea Sacrificiului sau Marele Bairam. Eid Al Adha, este o sarbatoare religioasa ce are loc o data pe an, si marcheaza incheierea pelerinajului Hajj la Mecca. In aceasta zi musulmanii comemoreaza credinta lui Avraam in Dumnezeu si puterea de a-si sacrifica propriul fiu in numele Lui. 

Avraam este foarte important atat pentru evrei cat si pentru musulmani deoarece el este tatal lui Ishmael si Issac. Isaac, fiul promis de Dumnezeu si daruit Sarei la varsta inaintata, avea sa fie tatal poporului israelit in timp ce Ishmael fiul lui Avraam cu egipteanca Agar, parintele unei alte semintii, numeroase (arabii).
Inainte ca Sara sa fie binecuvantata de Dumnezeu cu un copil ea va aranja ca Avraam sa aiba totusi mostenitori cu roaba ei Agar. Conform Vechiului Testament (Geneza 21: 8-21) atunci cand Sara a nascut pe Isaac, ea ii cere lui Avraam sa scape de Ishmael si mama sa neadmitand ca fiul unei roabe sa mosteneasca inaintea lui Isaac. Suparat pe aceasta, Avraam va fi sfatuit de Dumnezeu sa-si trimita copilul si roaba in desert promitand ca El va avea grija de acestia si va face din urmasii lui Ishmael un neam mare. A doua zi, Avraam o trimite pe Agar cu Ishmael in desert unde ingerul ii va arata unde este hrana si apa, pana vor gasi adapost in pustiul Paran (astazi zona Meccai).

In traditia islamica povestea lui Ismael si a lui Agar  joaca un rol central. In fiecare an in timpul Hajj-ului la Mecca musulmanii refac disperatul drum al lui Agar in cautarea apei si luand apa din izvoarele Zam Zam ce au tasnit in mod miraculos la picioarele pruncului Ismael. Episodul este completat de o revelatie conform careia din neamul lui Ishmael se va naste un alt profet care va arata Calea cea dreapta urmasilor lui Isaac -ce se vor fi indepartat de la ea.
De altfel, Islamul considera ca Avraam este foarte important pentru ca e numitorul comun al mai multor religii: mozaica, crestina si chiar hindusa(multi cercetatori asociindu-l pe Brahma lui Abraham). In conceptia islamica atat evreii cat si crestinii s-au indepartat de la „dreapta credinta” si simplitatea ei asa cum a fost ea transmisa de Dumnezeu lui Avraam, fie prin complicarea ritualurilor (cazul evreilor) fie prin complicarea credintei si a conceptului (cazul crestinilor). Prin urmare, singurul menit a-i aduce pe toti pe calea cea buna este profetul Mohamed a carui viata e vazuta de musulmani ca o reflectare a calitatilor tuturor profetilor anteriori astfel incat un evreu sa-l vada in el pe Moise, un crestin pe Iisus si un budist pe Buddha.

Interesante sunt diferentele intre religiile iudaica & crestina si musulmana in ce-l priveste Ishmael si episodul Sacrificiului.

Este binecunoscut faptul ca in vechiul Testament pedeapsa pentru pacat era moartea, motiv pentru care sacrificarea unui animal (arderile de tot) urma un anumit ritual prin care ofranda sa poata fi Primita de Dumnezeu  ca rascumparare pentru pacatele omului.
Biblia prin Vechiul Testament ne vorbeste despre Dumnezeu cerand lui Avraam sa-si sacrifice fiul mult asteptat si iubit, Fiul Fagaduit Sarei care era stearpa, pe Isaac. (Geneza 22:2). Pentru ca „nu copiii trupesti sunt copii ai lui Dumnezeu ci copiii fagaduintei sunt socotiti ca samanta (Romani 9:8)... Dumnezeu ii cerea deci lui Avraam sa-si sacrifice in numele Lui ceea ce avea el mai de pret.

In Islam fiul pe care Avraam urmeaza sa-l sacrifice este Ishmael si nu Isaac. Desi Qu’ranul trateaza episodul intr-un singur paragraf Surah 37.100-113, in care nu apare numele lui Ishmael, musulmanii sunt convinsi ca Vechiul Testament ar fi fost corupt prin includerea explicita a numelui Isaac, diferenta de varsta intre cei doi fii ai lui Avraam (14 ani) legitimandu-l pe Ishmael ca victima a sacrificiului(in Vechiul Testament Dumnezeu face referire la „singurul fiu” care la acea data-spun musulmanii-ar fi fost Ishmael, Isaac nefiind inca nascut). Pe de alta parte, evreii si crestinii ridica problema legitimitatii intrucat, Agar nu a fost niciodata sotia lui Avraam ci doar roaba Sarei, motiv pentru care Ishmael nu putea fi „singurul fiu” al lui Avraam, mai cu seama ca Dumnezeu stie insemnatatea exacta a cuvintelor din perspectiva prezenta si viitoare.
 
Diferente mari apar si in descrierea intamplarii de unde si interpretarile ulterioare.

Conform Vechiului Testament, sacrificarea avea sa aiba loc pe muntele  Moriah (Gen 22:2) acolo unde avea sa se construiasca mai tarziu Templul  (2 Chron 3:1).  Tatal si fiul vor urca muntele tatal purtand cu el uneltele judecatii: cutitul si focul iar fiul lemnele. Fiul isi intreaba tatal despre animalul de sacrificiu iar acesta ii raspunde ca „Dumnezeu insusi va purta de grija  de mielul pentru arderea de tot”. Apoi Ingerul Domnului ii striga lui Avraam sa nu se atinga de fiul lui pentru ca Dumnezeu a fost convins de credinta sa si ii indica un berbec aflat in spatele lor. Berbecul va fi in final cel sacrificat desi Avraam profetise despre un Miel , profetie care va fi in continuare asteptata timp de generatii. Pornind de aici Crestinismul va da un sens mai profund ideii de Sacrificiu al Fiului Promis, al Mielului lui Dumnezeu (Isus Christos) pentru ca intr-o zi El va veni in persoana pe acest munte, El va fi Fiul fagaduit, samanta lui Avraam si mielul de sacrificiu prin care vor fi spalate toate pacatele lumii. "Si in acea zi Tatal nu-si va cruta nici chiar pe Fiul Sau ci-l va da pentru noi toti" (Rom 8:32).
Avraam a numit locul sacrificiului “Domnul va purta de grija” iar Crestinii cred cu tarie ca adevaratul sacrificiu al adevaratului Fiu promis, menit a muri ca un miel a avut loc pe acel munte langa Ierusalim in momentul crucificarii lui Iisus.

In Quran episodul sacrificarii este prezentat diferit.
In primul rand Ishmael i-a fost daruit lui Avraam in urma a numeroase rugaciuni si intr-o buna zi, cand acesta (revenit din desert) se marise suficient pentru a lucra alaturi de el ii va povesti un vis potrivit caruia el Avraam avea sa-l sacrifice pe Ismael in numele lui Dumnezeu. Avraam ii cere fiului sau parerea cu privire la acest vis, considerat profetie, si Ismael accepta sa se supuna vointei Domnului.(Qu’ran Sura 37: 100-107).
Cum sacrificiul uman era o practica comuna in acea perioada, nefiind sanctionabil de Dumnezeu Avraam a crezut ca visul avut a fost o comanda a Domnului catre un sacrificiu in sens propriu. El cere opinia fiului sau -Islamul subliniind importanta aflarii parerii copiilor despre propria lor viata. Acceptul venit din partea fiului este si el parte a sacrificiului si recunoastere a supunerii venita din partea amandorura.
Dumnezeu insa intervine prin Ingerul Gabriel care va trimite un berbec si ii va spune lui Avraam ca a facut deja un sacrificiu trimitandu-si fiul in desert.Pentru a comemora acest episod practica sacrificarii unui animal a fost instituita ca simbol.

Pentru musulmani, episodul este plin de invataminte aratandu-le ca sacrificiul uman este gresit si ca Dumnezeu nu are nevoie de ofrande din partea oamenilor pentru ca "Dumnezeu hraneste si nu este hranit”(Quran Sura 6:14, Sura 51:57). Ceea ce Dumnezeu doreste cu adevarat este sacrificarea dorintelor noastre materiale si josnice pentru un scop mai inalt, progresul spiritual. Sacrificarea animalului este astfel pentru musulmanii credinciosi mai mult decat o traditie, este expresia sacrificarii propriilor lor dorinte animalice pentru ca nu carnea ori sangele il multumesc pe Dumnezeu ci credinta in El in detrimentul lucrurilor materiale.

Indiferent de credintele si traditiile care despart religiile abrahamice, nu putem uita ceea ce Egiptul va sarbatori timp de patru zile, incepand cu ziua de maine. Doresc sa urez tuturor musulmanilor si familiilor lor un Eid Mubarak si Kol’ Sana W’entum Tayebin!


Mai multe detalii  despre Eid Al Adha si modul in care il sarbatoresc egiptenii puteti gasi intr-un articol mai vechi, aici...


Surse: Biblia, Quran in lb romana
www.newworldencyclopedia.org,
www.answering-islam.org
www.muslim.org
www.christthetruth.wordpress.com,