Interviurile  cu Dna Mioara Roman despre lumea araba, mi-au parut intotdeauna foarte placute, dar pline de parfum istoric. Din pacate Domnia sa ne prezinta o societate apusa, si putin din ceea ce ne povesteste se mai regaseste in realitatea tarilor arabe de astazi. La aceasta este posibil sa se adauge si o oarecare lipsa de contact cu oamenii de rand, avand in vedere faptul ca diplomatii si familiile acestora au un alt statut intr-o tara straina.  Aproape la fiecare interviu acordat pe care l-am citit am gasit multe discrepante intre amintirile Domniei Sale si realitate (cel putin in ceea ce priveste Egiptul).

Intr-un interviu recent acordat ziarului Academia Catavencu in care Dna Roman isi exprima convingerea ca Egiptul nu va rata sansa pe care a ratat-o Romania, Domnia Sa mai afirma despre fostul presedinte egiptean octogenar ca a fost un “ofiteras ajuns politic”. Chiar daca discursurile presedintelui Mubarak nu s-au comparat cu cele ale lui Sadaat ori Nasser cred totusi ca in final faptele si rezultatele sunt cele care conteaza. Exista vorbitori innascuti si ...oameni de actiune.

Pornind de la afirmatia dnei Roman despre presedintele egiptean “ofiteras ajuns politic”, avand in propria familie un zburator militar, si stiind ca a fi pilot militar inseamna mai mult decat a “invarti covrigul” si a trage de mansa, ofiterasii ajunsi politic in acceptiunea romaneasca sunt chiar o specie repugnabila(pentru detalii consultati blogul pilotilor militari in rezerva –acest articol).  Tocmai pentru ca am copilarit intr-o unitate militara de aviatie am inteles de la inceput atitudinea presedintelui egiptean care a refuzat sa plece (lucru pe care media nu l-a inteles) in timpul revoltelor din Ianuarie-februarie 2011.

In toate cazurile, afirmatia Dnei Roman m-a intrigat si mi-a starnit curiozitatea astfel incat am facut propriile cercetari in enciclopediile online si am descoperit ca de fapt toata cariera militara a presedintelui Mubarak s-a dezvoltat mult inaintea celei politice. Din cariera fostului presedinte nu reiese deloc ca ar fi un ofiteras ajuns politic, nemaivorbind de faptul ca a participat in razboi, iar dpdv profesional cred ca numai colegii de breasla isi pot “da cu parerea” in nici un caz un jurnalist care a avut onoarea de a-I lua un interviu cu o singura intrebare, in anii ’70 cand acesta era doar Vice Presedinte.
 
Redau mai jos Biografia militara a presedintelui Mubarak

Mohammed Hosni Sayyid Mubarak  a fost al 4-lea presedinte al Egiptului in perioada 1981-2011. Mubarak a fost numit Vice Presedinte in 1975 si a preluat conducerea tarii dupa asasinarea fostului presedinte al republicii  Anwar El Sadat in 14 octombrie 1981. Mubarak a avut cea mai lunga  conducere din Istoria Egiptului de la Mohammed Ali Pasha.Inainte de a intra in politica Mubarak a fost un ofiter de cariera in Fortele Aeriene Egiptene, ajungand la gradul de Maresal.

Mubarak s-a nascut pe 4 mai 1928 in Kafr-El-Meselha, Monufia, Egipt. Dupa absolvirea liceului a urmat cursurile Academiei Militare obtinand diploma in Stiinte Militare (in 1949). Ulterior a urmat Air Force Academy devenind ofiter-pilot si primind diploma in Stiinte Aviatice.

Ca ofiter al fortelor aeriene, Mubarak a zburat in diverse formatii si unitati, servind doi ani in escadrila Spitfire. In anii ’50 el avea sa se intoarca in Air Force Academy ca instructor (pana in 1959). Din 1959 pana in 1961 Mubarak a beneficiat de traininguri suplimentare in URSS, la Scoala Sovietica de Pilotaj din Moscova si la Kant Air Base, langa Bishkek in Kyrgyzstan –astazi baza aeriana a Armatei a 5-a rusesti. Mubarak  a beneficiat de training pe avioane Ilyushin Il-28, Tupolev Tu-16 jet bomber, dupa care a urmat Frunze Military Academy in 1964.
La reintoarcerea sa in Egipt Mubarak a fost comandant de baza,  preluand comanda Cairo West Air Base in Oct 1966 si apoi pe cea a Beni Suef Air Base. In noiembrie 1967 Mubarak devine comandantul  Air Force Academy si doi ani mai tarziu Seful Statului Major al Aviatiei Militare Egiptene.
In 1972 Mubarak este numit  Ministru al Apararii si in anul urmator e promovat la rangul de Maresal Sef al Aerului pentru meritele sale deosebite din timpul October War 1973. Mubarak a fost foarte apreciat in revistele de specialitate pentru performantele din timpul razboiului cu Israelul din 1973.

Mubarak a fost in final numit Vice Presedinte al republicii devenind loial politicii presedintelui Sadat. El a luat parte la consultarile guvernului in ce priveste intelegerile de pace cu Israelul.


In urma revoltelor din Egipt in ianuarie 2011 si la presiunile externe, presedintele Mubarak s-a retras din functie lasand guvernarea Republicii in responsabilitatea Consiliului Suprem al Fortelor Armate. Surse media afirma ca Presedintele, a carui stare de sanatate era precara inca din 2010 (suferind o interventie chirurgicala in vara), a lesinat de doua ori in timpul discursului inregistrat de Joi seara in care anunta ca nu va ceda presiunilor externe, intrand in coma dupa discurs. A doua zi Seful Armatei avea sa faca o declaratie oficiala in care Mubarak a renuntat la Presedintia statului.

Presedintele egiptean a parasit Palatul Prezidential si s-a retras in vila sa din Sharm El Sheikh. Casele Regale ale UAE, Qatar, Arabia Saudita si-au oferit sprijinul invitandu-l in regatele lor insa Presedintele a refuzat preferand sa ramana in vila sa din Sharm alaturi de familie. Starea sanatatii sale este in continuare precara, fostul presedinte refuzand orice tratament in strainatate si cerandu-le apropiatilor privilegiul de a muri in tara sa.

Mai multe articole despre ultima seara a presedintelui la Palat aici
http://www.alarabiya.net/articles/2011/02/15/137787.html
http://www.alarabiya.net/articles/2011/02/14/137565.html
http://www.alarabiya.net/articles/2011/02/13/137490.html

Un grup de tineri egipteni, a lansat evenimentul Facebook -Respect-Farewell care va avea loc Vineri 18 febr 2011 in fata Palatului Prezidential din Cairo, unde egiptenii isi vor lua un respectuos “la revedere” de la presedintele lor. Evenimentul a adunat pana in aceasta dimineata 4000 adeziuni. Un eveniment similar va avea loc tot maine in fata moscheii Mostafa Mahmoud, la acesta se anuntasera pana in aceasta dimineata in jur de 1.000 participanti. Tinerii organizatori ai acestui eveniment nu sunt lucratori ai palatului prezidential, asa cum afirma media, ci studenti la American Univeristy of Cairo. Daca lucratorii palatului si membri ai partidului aflat la guvernare atatia ani, au in agenda un eveniment similar, consider ca e dreptul lor democratic de a aduce un ultim omagiu fostului presedinte iar numarul lor se va adauga probabil celui de 5.000 persoane care si-au anuntat deja participarea.

Iata ce spun initiatorii despre acest eveniment:

George Bush  a fost extrem de detestat  atat in S.U.A cat si in strainatate. A implicat SUA in doua razboaie mari in care mii de soldati americani au fost ucisi. Economia americana s-a prabusit in timpul administratiei sale generand milioane de homeless si de americani foarte saraci. Dupa toate astea a fost inca onorat de poporul sau oferindu-i-se demnitate si onoare la sfarsitul mandatului. Din cauza respectului pe care americanii il arata presedintilor lor, intreaga lume ii respecta. Stiu ca lumea intreaga respecta revolutia egipteana dar tot noi vom fi amintiti ca poporul care si-a batut joc de presedintele sau i-a injurat, scuipat, lovit, rupt fotografia. Si pe toti cei care spun ca nu a facut decat rau , ii sfatuiesc sa se gandeasca la faptul ca Egiptul putea fi in acesti 30 ani ca Iran sau Irak, ori Siria, Libia, Liban, cu raboaie, razboaie civile, control total si fara internet, ori cu un guvern islamic extremist.”

“Vom sta acolo in fata palatului prezidential cateva ore sa aratam intregii lumi ca mai exista inca oameni care pot arata respect presedintelui lor. Vom avea si un moment de reculegere pentru victimele revolutiei la fiecare ora fixa (orele 14.00, 15.00 si 16.00).”

 “Scopul acestui eveniment este sa-l onoram pe acest om care a servit tara timp de 60 ani, indiferent daca il placem sau nu...este obligatia noastra morala pentru ca in final el este un erou de razboi care a impiedicat ca Egiptul sa devina ca Irak, Iran ori alte state arabe, l-a protejat de un guvern islamic extremist , este o persoana publica si un simbol pentru ultimii 30 de ani.
Sunt impotriva regimului si a guvernarii sale, impotriva coruptiei dar nu pot sa ignor ce s-ar fi intamplat cu aceasta tara daca el nu era o minte stralucita in afaceri externe. Da a avut defectele lui si da, a ramas la conducere mult prea mult crezand, din teama si preocupare, ca este cel mai potrivit sa conduca, si da probabil ca a furat dar orice presedinte in locul lui ar fi facut-o caci puterea corupe. Daca am fost slabi trebuia sa ne asteptam  la acest fapt si a fost vina noastra ca nu am ridicat vocile timp de 30 ani- “Un popor de oi naste un guvern de lupi”. De asemenea refuz sa cred ca a ordonat soldatilor si politiei sa traga in populatie. Trebuia sa acorde mai multa atentie afacerilor interne si sa realizeze ca oamenii din subordinea lui trag foloasele mai mult decat el. Acesta nu este un sindrom Stockholm ci doar un mod de a incheia o lunga istorie pornita din respect. Dumnezeu sa-l ierte  si sa ne protejeze de puterea care orbeste.”