Postul este intrerupt de chemarea muezinului pentru rugaciunea Maghrib. O particularitate a Ramadanului in Cairo este si „Tunul Iftarului” care si astazi trage la ora rugaciunii Maghrib anuntand prima masa a zilei. Originea acestui obicei pare greu de localizat pe axa timpului si informatiile sunt destul de ambigue. Se povesteste ca unul din viceregi a primit in dar un tun si le-a poruncit celor de la Curte sa il incerce. Era la asfintit, in prima zi a Ramadan-ului, cand tunul bubui pentru prima data iar oamenii luara aceasta drept semn al inceperii Iftar-ului. A doua zi multi demnitari se adunara in jurul casei viceregelui prezentandu-si multumirile pentru frumoasa surpriza din ziua precedenta. Atunci viceregele a decis ca tunul sa traga in fiecare zi la asfintit pe toata perioada Ramadan-ului. De atunci tunul continua sa functioneze in Ramadan, anuntand rugaciunea Maghrib si Iftar-ul. Norocosii vizitatori aflati la acea ora in zona Citadelei din Vechiul Cairo pot sa il auda si totodata sa contemple stradutele aproape pustii la ora mesei ori forfota din corturile amenajate pentru sarmani, unde oricine poate avea parte de o masa calda, gratuita.

Profetul Mohamed intrerupea postul cu cateva curmale inmuiate in lapte, apoi se ruga (rugaciunea Maghrib) si se intorcea sa-si continue Iftar-ul.
"Iftar"-ul incepe mai devreme in Orient decat in Europa si ora difera de la o tara la alta in functie de rasaritul si apusul soarelui. In Egipt , Iftarul incepe in jurul orei 18.30 si se decaleaza cu ½ min pe zi .
Masa de Iftar este deschisa cu un suc dulce de caise ("Kammar eldeen") , ori "khushaf"(constand in curmale inmuiate in apa cu zahar ori suc de caise). Dupa suc urmeaza supa, apoi friptura, orezul si salatele. Varietatea meniului este data de numarul de persoane prezente, de existenta unor oaspeti la masa si de situatia financiara a gazdelor, etc. Masa este intotdeauna acompaniata de diverse sortimente de bauturi racoritoare si la final de dulciuri orientale traditionale (din care cele mai consumate in aceasta perioada sunt Ataif/qataif –miniclatite umplute cu dulceata si prajite in ulei, Konafa simpla ori cu crema si Zalabiah („dulciurile judecatorului”-mici sfere din aluat prajite si insiropate).  Atunci cand gazda are invitati la masa, se va stradui sa pregateasca adevarate festinuri culinare cu care sa-si impresioneze oaspetii. Pentru ca aceasta perioada este atat de importanta in strangerea relatiilor de familie iar egiptenii isi petrec serile in compania rudelor ori prietenilor, posturile de televiziune se intrec in a oferi programe speciale. Noi telenovele sunt lansate in aceasta luna, drame, comedii si seriale pentru cei mici. Ca si in cazul sarbatorilor de iarna crestine radio-urile si televiziunile difuzeaza cantece specifice Ramadan-ului (cele mai cunoscute : „A sosit Ramadanul” de M. Abdul Mutalib, „Wahawi O Wahawi de A. Abdul Khader). 
In lumea afacerilor, mesele de Iftar unde sunt invitati angajatii si partenerii de afaceri sunt deja un MUST. Astfel, se blocheaza o masa sau un intreg restaurant (in functie de marimea firmei si numarul invitatilor) unde se va servi tuturor un meniu  a la carte fix sau bufet suedez cu mai multe feluri de mancare(in functie de restaurant). Ramadanul este o perioada slaba pentru restaurante deoarece toata „suflarea” serveste masa principala la aceeasi ora. Din acest motiv varietatea meniului este mult redusa iar participarea necesita rezervare prealabila si plata unei sume fixe. Dupa Iftar, locul preferat de intalnire al prietenilor sunt cafenelele si ele supraaglomerate, deschise toata noaptea. In general viata de noapte in Egipt (de la cafenele la pravalii, magazine si mall-uri) este foarte activa in serile Ramadan-ului, fiind organizate multe concursuri, jocuri si festivitati.

Cand se apropie dimineata,  "Messaharati" (persoane care anunta apropierea zorilor) obisnuiesc sa se plimbe pe strazi inainte de rasaritul soarelui sa bata in mici tobe si sa cante amintind credinciosilor musulmani ca e timpul Sohour-ului (a doua masa a zilei si ultima inainte de reluarea postului). Traditia a inceput in Bagdad in sec 8 e.n dar s-a extins in majoritatea tarilor musulmane. "Messaharati" folosesc tobe si striga chiar persoanele pe nume, una din cele mai cunoscute formule fiind „Trezeste-te tu cel ce dormi, trezeste-te  si il cinsteste pe Dumnezeu!”. Ei inca mai pot fi vazuti/auziti in orasele si satele egiptene. 
 
Sohour –ul este ultima masa a musulmanului inaintea unei noi zile de post. Un sohour tipic egiptean include "foul" (mancare de fasole boabe) ori linte, iaurt, branzeturi, legume ori salata, paine si desert, multe bauturi racoritoare preferabil putin indulcite intr-un cuvant o masa echilibrata, necondimentata care sa pregateasca organismul pentru o noua zi de post. Sohor-ul strebuie sa se incheie inaintea strigarii muezinului pentru rugaciunea Fegr (aceasta rugaciune marcand inceputul unei noi zile de post).