Revenind la Revolutia in sine, am discutat cu multe persoane din strainatate care erau usor surprinse daca nu uluite de realitatea din Egipt si diferentele intre ce se prezinta la TV si ce le pot spune eu.

Fara a avea pretentia de a fi detinatoarea adevarului absolut, dar avand privilegiul de a avea prieteni care au facut odata jurnalism adevarat si care mi-au furnizat multe materiale si carti legate de tema geopoliticii, nu am putut sa nu observ lucruri evidente si nu m-am putut abtine sa nu fac anumite conexiuni. Nu vreau sa-mi impun punctul de vedere, fiecare are dreptul sa traga singur concluziile de rigoare. Parafrazand o persoana pe care o respect in mod deosebit ca “razboaiele in ziua de astazi nu se mai fac cu arma in mana” si pornind de la zicala noastra ca “unde nu faci foc nu iese fum” cred ca exista un sambure de adevar in toate zvonurile si informatiile care au circulat si inca mai circula despre aceasta revolutie. Poate ca prezentandu-va aceste “coincidente” o sa realizati ca ne aflam intr-un adevarat razboi al dezinformarii in care ajungi sa nu mai crezi decat in propria ta judecata si informatii verificate personal ori primite de la surse de prim rang (rude si prieteni de incredere).

Am sa o iau cu inceputul. Oficial ideea acestei revolutii a fost lansata pe Facebook de creatorul unei pagini ce il comemora pe tanarul Khaled Said ucis in bataie de politie. Se spune ca acest tanar a filmat politisti care faceau trafic cu droguri si a pus filmuletul pe internet pentru a arata lumii intregi nivelul coruptiei din Egipt. Tanarul a disparut intr-o zi din fata unui internet cafe, a fost luat de politie si ucis in bataie.
Politia a fost cel mai dur organ al statului, fiind renumita pentru abuzurile savarsite impotriva populatiei. Acesta este si motivul pentru care in ziua de 28 ianuarie-numita zi “Vinerea Furiei” nici o sectie de politie (cu exceptia sediilor centrale bine pazite) nu a scapat nearsa.
Revolta tinerilor a fost organizata pe Facebook/Twitter si probabil incurajata “din afara”. Indubitabil acesti tineri si-au dorit schimbarea ca de altfel marea majoritate a populatiei care isi dorea o viata mai buna cu/fara Mubarak. Era nevoie de o scanteie, de un imbold.

Asa cum am afirmat adesea, nu cred ca aceasta revolutie a fost declansata de lipsa alimentelor si nu cred ca "le-a ajuns" egiptenilor "cutitul la os", exact acum cand-in plina Criza Mondiala- Egiptul a fost neafectat inregistrand crestere economica de aproape 6% (conform informatiilor CNN) cu o rata a somajului de 9.4% in conditiile in care maximul (14%) fusese atins in 2003. Nici nu putem compara viata egiptenilor sub Mubarak cu viata romanilor sub Ceausescu. In aceasta tara si cel mai sarac gasea o posibilitate sa se hraneasca. Ex: painea era subventionata o lipie egipteana-mai groasa decat cea libaneza, cumparata de la cuptor costa 5 piastri –adica 10 lipii-jumatate de lira (1 $= 5.5 lire) asta in conditiile in care o paine preambalata pentru toast costa in Carrefour 6 lire si o bagheta Carrefour de 300 g 3,5 lire. In magazinele si bacaniile egiptene exista o anumita flexibilitate cu plata pe datorie, samd. Multe institutii de caritate ofereau asistenta saracilor. Nu vreau sa spun ca o duceau bine saracii-pentru ca saracul tot sarac va ramane si de acum inainte - ci faptul ca in ciuda inechitatii existau anumite posibilitati (inexistente pentru saracii din Romania) iar masele desi au observat o crestere a preturilor, nu cunosc trendul mondial. Ca idee, de cheltuieli casnice va pot spune ca factura la curent pentru un apartament de 3 camere locuit de un cuplu si un copil erau in jur de 40 lire iarna (folosind un calorifer pe ulei care consuma foarte mult) si 30 lire vara, iar apa in jur de 15 lire.
Vreau sa mentionez ca revolte in Egipt au existat si in anii ’70 iar SUA si comunitatea internationala au fost surde. Atunci egiptenii intr-adevar mureau de foame!
In ce priveste libertatile , a existat o perioada mult mai crunta, ultima parte a “domniei” lui Sadaat cand oricine facea puscarie pentru nimic. Sa nu uitam ca in acea perioada pana si anumiti scriitori egipteni erau interzisi (ex Laureatul premiului Nobel-Naguib Mahfouz) iar Papa Shenouda a fost trimis in Exil.

Inca de la Revolutia din 1952 cand regele Farouk a fost fortat sa abdice, Egiptul a trecut prin numeroase transformari defavorabile. Nasser a cochetat cu comunismul, au fost razboaiele cu Israelul, egiptenii s-au aflat mereu sub conducerea armatei. Incet-incet s-a construit un sistem dur care sa elimine orice urma de opozitie, Economia a trecut si ea prin multe experimente.Nasser a murit otravit, Sadaat a murit impuscat de un membru al Fratiei Musulmane.

Mubarak este cel care a relaxat lucrurile, a favorizat economia de piata, si a transformat Egiptul intr-o tara deschisa culturii occidentale. Turismul s-a dezvoltat uluitor, si a vizat si alte sectoare nu doar cel al excursiilor, ma refer la turismul de sejur in statiunile de la Marea Rosie (Hurgada, Sharm El sheikh). Cati dintre Dvs au auzit de Hurgada ori Sharm El Sheikh, in anii 80-90? Atunci cand Sinaiul a revenit efectiv tarii-mama, exista un singur hotel in Sharm El Sheikh: Ghazalla . Astazi in afara infinitatii spatiilor de cazare, se construieste in Sharm (zona Nabq) cea mai mare piscina din lume. Cei care au vizitat Cairo au vazut podurile si strazile orasului, cei care au mers cu masina intre orasele turistice (de ex Desert Road intre Cairo si Alexandria, ori autostrada Cairo-Sharm El sheikh) stiu ce inseamna o autostrada. Nu vreau sa mai aduc in discutie multitudinea de mall-uri si shopping area super luxoase (fata de care orice mall romanesc ar pali)care nici macar nu existau in anul 2.000. Nu trebuie sa uitam nici de investitii si proiecte internationale care nu ar fi fost implementate niciodata intr-un climat de instabilitate: Bibliotheca Alexandrina, Grand Egyptian Museum de pe platoul Giza care a avut un "soft opening" de curand, si proiectul Muzeului Subacvatic din Alexandria(video). Cate din aceste lucruri se vad in Romania democrata?

Ceea ce a infuriat insa masele in perioada Mubarak a fost continua stare de huzureala a unei clase de afaceristi si proaspat imbogatiti, pe spinarea intregii tari, in ciuda majoritatii celor saraci. Cel mai contestat punct al guvernarii lui Mubarak a fost coruptia. Indubitabil coruptia era foarte mare ca si cea in Romania de azi (poate ca si ai nostri ar fi fost la fel de bogati daca ar fi guvernat o tara ca Egiptul) si s-au acumulat bogatii tocmai pentru ca pe ei nu-i putea trage nimeni de urechi. Traficul cu antichiatti era cunoscut si avea loc sub privirile indulgente ale ministrilor in ciuda declaratiilor oficiale si a Politiei Antichitatilor. 
Mult hulitului presedinte Mubarak trebuia sa-si asume responsabilitatea pentru coruptie. El nu a fost un las asa cum il prezinta media internationala partinitoare (acest om a fost pilot militar si a luptat in razboiul cu Israelul deci nu putem vorbi aici de lasitate) dar s-a inconjurat de prieteni loiali mult prea lacomi.  Da, puterea corupe este un adevar-axioma.
Suparatoare a fost mereu aceasta diferenta saraci- bogati (caracteristica lumii a 3-a) in conditiile in care cei bogati nu aveau vreo descendenta nobila ci doar relatiile de rigoare care sa le permita acumularea a miliarde de dolari. Ca exemplu, un om de afaceri egiptean (persoana controversata de altfel) care detine proprietati imobiliare uriase (toate cladirile hotelurilor Four Season din Egipt, si un oras in constructie Madinaty) isi permitea sa plateasca 11 milioane de dolari pentru prestatiile unei cantarete libaneze de mana a 3-a(povestea e mai complicata si nu intru in detalii). In final a ordonat uciderea ei si dupa ce a fost prins a reusit sa schimbe pedeapsa cu moartea anuntata de tribunal intr-o rejudecare a cazului.
Daca va mai amintiti accidentul cu acel ferryboat care s-a scufundat in Marea Rosie in 2006, proprietarii vasului au fugit in Marea Britanie si nu au fost niciodata judecati desi au murit atunci 1.000 de persoane. Televiziunile locale private au discutat cazul si au criticat administratia insa fara vreun folos.  Lista unor exemple de acest fel probabil continua, acesti Nuveau Riche ajunsesera sa creada ca totul poate fi cumparat cu bani.
Un alt exemplu este faptul ca, cel putin in Alexandria, piata imobiliara o luase razna(preturile devenind identice cu cele din Romania ) in conditiile in care nu existau credite imobiliare ori rate la dezvoltator (rate reale esalonate pe un numar de ani de la primirea casei) ci totul cash. Constructiile au continuat intr-o frenezie si identitatea celor care isi permiteau sa cumpere cate una/doua/n proprietati de 3-5 milioane lire ramanea necunoscuta. Am asistat in Alexandria la demolarea a numeroase vile-palat extraordinar de frumoase. Am incercat sa aflu care este miza, si de ce autoritatile nu iau masuri, pentru ca este vorba de superbe cladiri istorice, mi s-a spus ca mita pentru o autorizatie de acest gen este intre 5-10 milioane lire!!! De altfel, actualul guvernator al Alexandriei care a preluat un oras complet refacut de la vechiul guvernator, nu s-a remarcat decat prin interzicerea constructiilor peste 12 etaje, prin interzicerea narghilelei si prin aprobari de demolare a unor vile. Nu intamplator in timpul revolutiei i-a fost ars din temelii sediul (cladirea guvernoratului arata acum ca o coaja de ou ce pare a fi rezistat cu stoicism unui bombardament) iar Domnia sa a fugit.
Ce se va intampla cu ministrii fostului guvern-anterevolutie? Ar fi bine sa poata da socoteala pentru toate aceste afaceri murdare pe care le-au facut dar nu cred ca se va intampla ceva deosebit. Au fost numiti ministri pe principiul ca daca sunt atat de bogati vor fura mai putin insa, cum lacomia nu are limite, ei au orientat si mai multe finante catre propriile afaceri si buzunare.

In fine, s-a furat (si probabil se va mai fura) dar s-a si facut cate ceva pentru tara, lucru pe care nu-l pot afirma cu privire la clasa politica post decembrista din Romania.
Presedintele Mubarak, nu este un “bau bau”, si nici cel mai bogat om al lumii (informatii bazate pe supozitiica ca si in cazul lui Ceausescu ) ci un conducator care nu a stiut cand sa sa scape de lacomie si sa faca reforma si cand sa se retraga (pana la urma are peste 80 ani varsta la care altii “isi duc piciorul cu mana” ca sa ma exprim plastic) si care, ca orice dictator, a confundat tara cu proprietatea sa privata. Sa nu uitam totusi ca Mubarak nu a tras in populatie asa cum a facut Ceasuescu iar numarul victimelor la asa o demonstratie de avergura a fost undeva in jur de 300 fata de 1.000 cati au murit in Revolutia Romana din ‘89.

De ce s-a declansat revolutia acum, in plina criza economica? Nu cunosc situatia Tunisiei si care este realitatea acolo dar in general in Lumea Araba exista un efect de domino, asa cum s-a intamplat in anii ‘50 cand revolutia din Egipt a fost ca un val seismic ce a lovit mai multe tari arabe. Astazi circula o gluma: se spune ca dupa Vinerea furioasa, Vinerea plecarii lui Mubarak si Vinerea Tunisiana, dictatorul libian Ghadafi a decis iradierea zilei de vineri din calendar, astfel saptamana libiana va avea doar 6 zile.

Pe fondul nemultumirilor crescande vis a vis de cresterea preturilor, cinismul celor bogati, accesul prohibitiv la educatie de calitate, lipsa drepturilor si inegalitatile crestini-musulmani, coroborate cu lipsa oportunitatilor de afaceri (pentru a porni o afacere serioasa era nevoie de garantii foarte mari pe care nu oricine si le putea permite ), un sistem birocratic (ca la noi) si cu comportamentul reprobabil al Politiei, a fost usor sa agiti spiritele si sa arunci o scanteie.

Se pare ca mizeria si delasarea in Egipt au avut si alte cauze decat cele intrinseci pe care europenii le asociaza societatii arabe. Discutam chiar astazi cu o femeie de afaceri egipteana care imi povestea ca dupa revolutia din 52 delasarea a cuprins populatia si datorita resemnarii ca indiferent ce ar face, vocile lor nu vor fi auzite si aceeasi "gasca" va continua sa conduca destinele tarii. Iata ca vocile lor au fost in final auzite, dar nu pentru ca SUA este atat de interesata de drepturile omului ci pentru ca a fost un context favorabil si a coincis cu interesul extern.

Iata o alta opinie, in blogul unui cetatean britanic (cred) peste care am dat din pura intamplare si cred ca sunt multe alte bloguri tratand subiectul intr-un alt mod decat cel oficial...http://chezsams.blogspot.com/2011/02/egypt-another-point-of-view.html

(va urma)