Autoritatile din Alexandria au trecut la masuri drastice in vederea limitarii fumatului in public. Desi nu sunt o fumatoare si cred cu tarie ca fumatul pasiv este o crima, targetul de a transforma guvernoratul in prima zona „smoking free” din Egipt este ceva in genul „tara arde si babele se piaptana”. Daca guvernatorul s-ar ocupa de lucruri cu adevarat importante:
-ar trece la o stricta monitorizare a autorizatiilor de demolare date pt vile istorice;
-ar impune zugravirea fatadelor din centrul vechi chiriasilor care si asa platesc chirii derizorii (de cateva lire/luna) si locuiesc in adevarate palate pe care le vandalizeaza sistematic;
-ar initia o campanie de curatare  a gunoaielor si educare a populatiei iar politistii care stau degeaba la colturile strazilor ar putea foarte bine sa dea amenzi celor care-si arunca mizeria aiurea...ce de bani s-ar strange la bugetul local... dar...asta e deja scenariu de „1001 de nopti” ...

Asa cum povesteam intr-un articol anterior, sufletul cafenelelor egiptene este narghileaua astazi interzisa de autoritati. Astfel, constat ca in fiecare seara cele mai cunoscute cafenele ale Alexandriei, insirate de-a lungul Cornishei, sunt din ce in ce mai goale. Nu am observat cu foarte multa atentie cum se descurca cele mai clasice (traditionale) cafenele ale orasului care sunt spatii deschise, mari, frecventate numai de barbati special pentru a bea ceai/cafea si a pufai sheesha. Conform informatiilor primite de la barmani, sheesha se mai serveste doar in separeuri (pe care doar unele localuri le au), zone foarte bine ferite de privirile indiscrete, aflate undeva in interior. Fumatul narghilelei in aer liber a fost strict interzis in schimb se mai poate practica in interior, pe ascuns, in zone insuficient ventilate.  Are mult sens, nu? Doar atat ar fi de spus in argoul egiptean: „100%(mia mia)”.

Si daca tot am atacat acest subiect, m-am gandit sa intru putin in amanunte, tocmai pentru ca fumatul narghilelei, in mare voga in S.U.A, a fost dezbatut relativ recent si de medicii americani in cadrul emisiunii „The Doctors”. In plus, majoritatea turistilor romani care vin in Egipt, pleaca acasa cu cate o narghilea. Puteti observa singuri in momentul in care calatoriti cu avionul pe ruta Egipt-Romania, daca exista la bord turisti, cum compartimentele destinate bagajelor de mana sunt presarate cu asemenea suveniruri fragile.

Narghileaua este cunoscuta sub mai multe denumiri Hookah , waterpipe, hubble-bubble, Shisha (شيشة) sau Nargeela (نرجيلة) ori Argeela (أركيلة\أرجيلة) . In lumea araba, cele mai folosite denumiri sunt Shisha sau Hookah desi tabacul prizat prin narghilea se numeste si el tot Shisha. In Emiratele Arabe Unite (in Dubai) localnicii numesc narghileaua Hubbly-bubbly dar in Egipt ea este cunoscuta sub termenul de Shesha/shisha. In Turcia, Grecia, Cipru, Armenia se foloseste denumirea de narghilea, preluata si in limba romana.
Narghileaua este un instrument de fumat prin intermediul caruia tabacul este filtrat prin apa inainte de a fi inhalat. Originara din Orientul Apropiat Sheesha a devenit foarte populara in America de Nord, Europa, Australia si unele tari ale Americii Latine.

Originea narghilelei,  nu poate fi exact localizata in spatiu si timp. Unii o atribuie Indiei (acum mai bien de 1.000 ani) altii Iranului. Denumirea de narghile-e preluata din limba persana si sanscrita si desemna nuca de cocos (facand aluzie la un instrument confectionat din nuca de cocos si folosit pentru fumat opium si hasis).
Conform enciclopediilor, narghileaua  este o descoperire persana a carei promovare a inceput in India. Hakim Abu’l-Fatḥ Gīlānī (1588), medic Iranian la curtea imparatului mogul Akbar I (1542 - 1605 AD) este vazut drept autorul ideii aparute ca urmare a introducerii tabacului de catre englezi, in India. Hakim Abu’l- Fateh Gilani a fost cel care a atras atentia asupra nocivitatii tutunului si a obiceiului european de a fuma, atat de rapid importat de nobilime. Ca alternativa, Gilani inventeaza o noua forma de purificare a tutunului folosindu-se de apa. Acest nou dispozitiv va deveni curand un simbol al statutului social pt aristocratia indiana. Totusi, un poem persan al Ahlī Šīrāzī (anul 1535) face referire la folosirea narghilelei mult mai devreme, motiv pentru care se crede ca in final, narghileaua nu a fost inventata de Gilani ci, deja folosita in Imperiul Persan, a fost introdusa in India ca alternativa mai sanatoasa fumatului. Narghileaua a patruns in Imperiul Otoman acum 500 de ani si s-a bucurat de o mare popularitate cu precadere in randul oamenilor instariti si intelectualilor.

In aceasta calatorie prin Orient, narghileaua a capatat savoarea data de diverse specii de tutun imbogatita cu arome de fructe. In anii '80 producatorii egipteni au inceput sa lanseze tutun imbogatit cu numeroase arome de fructe. Astazi in afara de tutunul clasic shisha este oferita intr-o gama variata de arome (peste 30) de la capsuni pana la caramel sau cappuccino, din care cele mai populare raman insa menta, pepenele, marul, piersica.

Narghilele create în Imperiul Persan erau confectionate manual din lemn, având diverse forme insa treptat, ele au suferit cateva transformari.. alama și sticla au înlocuit lemnul, iar mozaicul și pictura au devenit elemente estetice. Egiptul este astazi principalul producator de narghilele, confectionarea acestui dispozitiv fiind un mestesug bine pastrat din generatie in generatie.

(va urma)

desprecafenelele egiptene...