Hall of fame: Naguib Mahfouz
Posted by Dana Florea on Friday, February 26, 2010
Under: scriitori
Naguib Mahfouz, scriitor egiptean, laureat al premiului Nobel pentru literatura este considerat unul dintre primii scriitori contemporani ai literaturii arabe care au explorat problematica existentiala. A publicat peste 50 romane, 350 nuvele, 5 piese de teatru, si 25 scenarii de film, de-a lungul celor 70 ani de cariera ca scriitor.
Naguib Mahfouz s-a nascut pe 11 dec 1911, in vechiul cartier Gamaleyya din Cairo intr-o familie de conditie medie, fiind al 7-lea copil. Copilaria si-a petrecut-o in Gamaleyya si ulterior in el-Abbaseyya, doua zone aglomerate si vechi ale capitalei egiptene, ambele constituind cadrul numeroaselor sale romane : Allea Midaq, Trilogia din Cairo, Copiii ulicioarei, etc. In lucrarile sale ulita copilariei devine astfel un adevarat microcosmos egiptean alaturi de casa familiei care, prin numeroasele camarute, scunzatori si terasa de pe acoperis, pare sa fi inspirat unele din cele mai importante romane ale sale. Familia autorului era foarte credincioasa si devotata Islamului iar Naguib a fost crescut cu multa strictete in acelasi spirit motiv pentru care ulterior avea sa afirme „nu ai fi putut crede ca in acea familie s-ar fi putut forma un artist”. Inca din copilarie Naguib fusese pasionat de lectura si de istoria Egiptului antic, preocupari incurajate de mama sa care il condusese la numeroase muzee.
In ciuda inclinatiilor sale catre literatura si a abilitatilor in matematica si stiinte exacte Mahfouz a ales studiul aprofundat al filosofiei la Universitatea Fuad I (astazi Cairo University) in 1930, absolvind in 1934.
Desi il considera pe tatal sau un demodat functionar public, Naguib ii va calca pe urme, fiind angajat ca functionar al mai multor ministere consecutiv in perioada 1934-1972, a fost Director al Biroului de Cenzura a Artei, Director al Fundatiei pentru Sustinerea Cinematografiei si in final consultant pe probleme culturale in cadrul Ministerului Culturii. Mahfouz, s-a casatorit tarziu, la 43 ani si a avut doua fiice.
Desi era inca copil, Revolutia din 1919 l-a marcat puternic lasandu-i primul sentiment nationalist si influentandu-i lucrarile. Desi un simpatizant al socialismului, Mahfouz nu a fost niciodata un adevarat marxist iar Revolutia din 1952 l-a dezamagit profund nu pentru principiile sale ci pentru actiunile si masurile post revolutionare pe care le considera departe de obiectivele initiale. Critica sa clara in lucrarile scrise in 1960 (ex Miramar) nu a fost sanctionata de guvernarea Nasser si el, spre deosebire de multi intelectuali ai epocii, nu a fost arestat.
Mahfouz a fost o personalitate controversata nu doar prin scrierile sale ci si in afara lor. Ca urmare a suportului sau public fata de negocierile de pace de la Camp Davis ale lui Sadat si de tratatul de pace cu Israelul din 1978, cartile i-au fost interzise in toate tarile arabe pana in momentul in care a castigat premiul Nobel.
In paralel cu simpatia pentru socialism si democratie Naguib si-a manifestat dezaprobarea fata de miscarile islamice extremiste. Ca si alti scriitori si intelectuali egipteni, Naguib s-a aflat pe “lista neagra” a fundamentalistilor islamici dupa ce l-a aparat pe Salman Rushdie in urma condamnarii sale la moarte in 1989 de catre Ayatollah-ul Ruhollah Khomeini. Desi criticase „Versetele Satanice” ale lui Rushdie, Mahfouz credea cu tarie in libertatea de expresie a artistului si considera neindreptatita condamnarea la moarte a autorului si a angajatilor editurii. Impreuna cu alti 80 intelectuali el va declara ca „ nici o blasfemie nu poate afecta Islamul atat de mult incat sa se instige la uciderea unui scriitor”. Incidentul a condus la unele regrete in randul extremistilor islamici pentru lipsa de actiune in cazul lui Naguib si a controversatei sale lucrari „Children of Gebelawi”, vazuta de acestia ca un precedent ce ar fi trebuit „pedepsit” pentru a nu permite si alte „indrazneli” cum este cea a lui Rushdie si a „Versetelor Satanice”.
Mahfouz a inceput sa primeasca amenintari cu moartea, motiv pentru care i s-a oferit protectie dar in 1994 extremistii au atentat la viata octogenarului scriitor, injunghiindu-l. Desi a supravietuit atacului, a ramas cu mana dreapta afectata astfel incat nu mai putea scrie mai mult de jumatate de ora pe zi iar urmatoarele lucrari au aparut din ce in ce mai greu. Pana la moartea sa, Mahfouz a fost cel mai batran laureat Nobel in viata si singurul scriitor arab care a castigat acest premiu. In 30 august 2006 el se stinge intr-un spital din Cairo la onorabila varsta de 94 ani.
Naguib Mahfouz s-a nascut pe 11 dec 1911, in vechiul cartier Gamaleyya din Cairo intr-o familie de conditie medie, fiind al 7-lea copil. Copilaria si-a petrecut-o in Gamaleyya si ulterior in el-Abbaseyya, doua zone aglomerate si vechi ale capitalei egiptene, ambele constituind cadrul numeroaselor sale romane : Allea Midaq, Trilogia din Cairo, Copiii ulicioarei, etc. In lucrarile sale ulita copilariei devine astfel un adevarat microcosmos egiptean alaturi de casa familiei care, prin numeroasele camarute, scunzatori si terasa de pe acoperis, pare sa fi inspirat unele din cele mai importante romane ale sale. Familia autorului era foarte credincioasa si devotata Islamului iar Naguib a fost crescut cu multa strictete in acelasi spirit motiv pentru care ulterior avea sa afirme „nu ai fi putut crede ca in acea familie s-ar fi putut forma un artist”. Inca din copilarie Naguib fusese pasionat de lectura si de istoria Egiptului antic, preocupari incurajate de mama sa care il condusese la numeroase muzee.
In ciuda inclinatiilor sale catre literatura si a abilitatilor in matematica si stiinte exacte Mahfouz a ales studiul aprofundat al filosofiei la Universitatea Fuad I (astazi Cairo University) in 1930, absolvind in 1934.
Desi il considera pe tatal sau un demodat functionar public, Naguib ii va calca pe urme, fiind angajat ca functionar al mai multor ministere consecutiv in perioada 1934-1972, a fost Director al Biroului de Cenzura a Artei, Director al Fundatiei pentru Sustinerea Cinematografiei si in final consultant pe probleme culturale in cadrul Ministerului Culturii. Mahfouz, s-a casatorit tarziu, la 43 ani si a avut doua fiice.
Desi era inca copil, Revolutia din 1919 l-a marcat puternic lasandu-i primul sentiment nationalist si influentandu-i lucrarile. Desi un simpatizant al socialismului, Mahfouz nu a fost niciodata un adevarat marxist iar Revolutia din 1952 l-a dezamagit profund nu pentru principiile sale ci pentru actiunile si masurile post revolutionare pe care le considera departe de obiectivele initiale. Critica sa clara in lucrarile scrise in 1960 (ex Miramar) nu a fost sanctionata de guvernarea Nasser si el, spre deosebire de multi intelectuali ai epocii, nu a fost arestat.
Mahfouz a fost o personalitate controversata nu doar prin scrierile sale ci si in afara lor. Ca urmare a suportului sau public fata de negocierile de pace de la Camp Davis ale lui Sadat si de tratatul de pace cu Israelul din 1978, cartile i-au fost interzise in toate tarile arabe pana in momentul in care a castigat premiul Nobel.
In paralel cu simpatia pentru socialism si democratie Naguib si-a manifestat dezaprobarea fata de miscarile islamice extremiste. Ca si alti scriitori si intelectuali egipteni, Naguib s-a aflat pe “lista neagra” a fundamentalistilor islamici dupa ce l-a aparat pe Salman Rushdie in urma condamnarii sale la moarte in 1989 de catre Ayatollah-ul Ruhollah Khomeini. Desi criticase „Versetele Satanice” ale lui Rushdie, Mahfouz credea cu tarie in libertatea de expresie a artistului si considera neindreptatita condamnarea la moarte a autorului si a angajatilor editurii. Impreuna cu alti 80 intelectuali el va declara ca „ nici o blasfemie nu poate afecta Islamul atat de mult incat sa se instige la uciderea unui scriitor”. Incidentul a condus la unele regrete in randul extremistilor islamici pentru lipsa de actiune in cazul lui Naguib si a controversatei sale lucrari „Children of Gebelawi”, vazuta de acestia ca un precedent ce ar fi trebuit „pedepsit” pentru a nu permite si alte „indrazneli” cum este cea a lui Rushdie si a „Versetelor Satanice”.
Mahfouz a inceput sa primeasca amenintari cu moartea, motiv pentru care i s-a oferit protectie dar in 1994 extremistii au atentat la viata octogenarului scriitor, injunghiindu-l. Desi a supravietuit atacului, a ramas cu mana dreapta afectata astfel incat nu mai putea scrie mai mult de jumatate de ora pe zi iar urmatoarele lucrari au aparut din ce in ce mai greu. Pana la moartea sa, Mahfouz a fost cel mai batran laureat Nobel in viata si singurul scriitor arab care a castigat acest premiu. In 30 august 2006 el se stinge intr-un spital din Cairo la onorabila varsta de 94 ani.
In : scriitori