Ordinul Dervishilor Mawlawi cunoscuti sub numele de "Dervisii rotitori” este o fratie a sufistilor (mistici musulmani) fondata in Konya, Turcia de catre poetul sufist persan Jalal ad-Din ar-Rumi (1273), a carui titlu Mawlana ("invatatorul nostru") va da si numele ordinului. In timpul Imperiului Otoman acest ordin s-a raspandit in toata lumea musulmana avand mai multe centre conectate cu cel principal din Konya. Sediul central se va muta din Konya in Aleppo, Siria in 1925 apoi la Damasc iar in 1929 Ordinul Mawlawi va veni in Cairo si se va instala la picioarele Citadelei, langa Moscheea Sultanului Hassan.

Cuvantul persan darwish (in trad lit. “pragul usii”) acceptat in araba si turca (dervish) descrie de fapt sufistul aflat la poarta iluminarii. Unii considera ca originea cuvantului sufi este data de pelerinele din lana ale acestor asceti in timp ce altii il asociaza cu grecescul “sofos” = intelepciune. Cuvantul Sama care in lb araba inseamna a asculta era o practica sufista de a asculta muzica si cantari care sa apropie misticul de Dumnezeu. Dervisii Mawlawi combinau sama cu dansul. Unii dintre ei cereau ca la propriile funeralii sa nu existe bocitori ci sesiuni Sama care sa le celebreze intrarea in viata eterna.

Se spune ca semnificatia filosofica a rasucirii provine de la povestea comerciantului care murmurand numele lui Dumnezeu si incepand sa toarca lana realizeaza ca numai o miscare continua poate crea un fir uniform si orice gest neuniform poate  rupe firul, aceasta fiind nu doar o explicatie a vietii si a existentei ci si o trezire intr-un plan mult mai inalt al constiintei.

Dansul Dervisilor este un exemplu de dans pur, ritualul facand parte dintr-o ceremonie musulmana numita “Zikr” al carui scop este glorificarea Divinitatii si cautarea perfectiunii spirituale.
Dervishii poarta deasupra hainelor o pelerina neagra (khirqah) simbolizand mormantul si o caciula inalta din par de camila (sikke) reprezentand piatra de mormant. Pe dedesubt se afla hainele albe de dans constand intr-un gen de fusta cloche larga(tannur) si o vesta scurta (destegül). In timpul dansului, in momentul “inaltarii” dansatorii isi arunca vesmintele negre ale mormantului aparand in albul iradiant si stralucitor al reinvierii. Liderul ordinului va avea ca semn distinctiv o esarfa verde infasurata la baza palariei.
Zona de dans este circulara si totul e asezat in functie de un plan central simbolizand Universul.  Semnificatia filosofica a rotirii in cerc se bazeaza pe ideea de ciclicitate:  lumea incepe intr-un anumit punct si se incheie in acelasi punct , de aceea dervisii stau in cerc ascultand muzica , apoi se ridica incet, si se misca usor pentru a-l saluta pe invatator. Dervishii isi incep sama plimbandu-se de trei ori  in jurul semahanei (zonei de dans) dupa care, isi arunca mantiile negre ce reprezinta mormantul  pentru a tasni in hainele albe in aceeasi maniera in care sufletul lor va parasi aceasta lume. Ei isi pastreaza spatiile individuale si incep sa se invarta ritmic. Isi dau capul pe spate ridicandu-si palma dreapta ca simbol al daruirii si acceptarii , al relatiei pamant-ceruri. Ritmul muzicii se accelereaza iar ei se rotesc din ce in ce mai rapid, moment in care dansatorii intra in transa in incercarea de a-si pierde identitatea si a se uni cu Cel Atotputernic. Apoi,  se aseaza, se roaga si reiau dansul. Ceremonia se incheie cu o rugaciune si o procesiune.
In timpul dansului, dervishul sufist poate fi vazut pronuntand un dhikr care este o repetitie a "la illaha illa'llah" (nu exista alt dumnezeu decat Dumnezeu) dar adesea el va repeta doar  "Allah"(Dumnezeu) stiind ca omul poate muri in orice moment si astfel dorind ca numele Lui sa fie mereu pe buzele si in inimile lor.


Dansul dervisilor este originea unui dans folcloric foarte cunoscut in Egipt: Tanoura.
El este executat in mare parte de dansatori si nu de credinciosi sufisti, desi exista si sufisti calatori care danseaza intr-o maniera mai mult sau mai putin traditionala. Tanoura ca dans folcloric si-a pierdut din semnificatiile si ritualurile religioase. Cu toate acestea, dansul continua sa transmita mesaje profunde legate de relatia cer, pamant, om si Dumnezeu. Dansatorii poarta costume colorate iar rotirea fustelor lor multicolore creeaza iluzia unui caleidoscop al sentimentelor umane in interiorul cercului vietii si al Universului. Acoperirea fetei in timpul dansului simbolizeaza detasarea dansatorului de lume si intoarcerea la spiritualitate in timp ce noile accesorii luminoase(beculete, adaugate costumului relativ recent) dau o noua dimensiune ideii de renastere. Dansatorul se va invarti gratios la infinit manipuland cu dexteritate fustele multicolore in ritmul tobelor si fluierelor, intr-un spectacol magic de sunet si culoare menit a fermeca audienta.