index

Mutare blog la adresa egiptul.ro

Sat, 02 Apr 2011 22:49:22 +0100

Incepand cu data de 5 Aprilie 2011, blogul "Egiptul prin ochii mei" va fi continuat pe adresa www.egiptul.ro. Vechile articole, reprezentand arhiva 2009- mar 2011 raman in continuare disponibile pe adresa www.egiptulblog.yolasite.com

Cuiul Dacic

Wed, 06 Apr 2011 12:27:43 +0100

Pe data de 4 septembrie 1997 soseam la Chisinau sa-mi intilnesc un prieten, Tudor Pantiru - fostul Ambasador al Republicii Moldova la Natiunile Unite.

L-am cunoscut pe Andrei Vartic, de profesie fizician-spectroscopist, un pasionat al istoriei dacilor, care-mi spunea: "Este trist sa stai de vorba cu "profesori universitari in arheologie" care sapa tot cu lopata veche de 20-40-100 de ani si nimic altceva, mentinind cercetarea arheologica, in Romania, pe pozitii aproape paukeriste, negind or refuzind sa vada radacinile extraordinare pe care romanii o au in civilizatia lumii".
A face azi cercetare arheologica fara laboratoare de teren, care sa-i spuna cercetatorului ce roca sapa, ce compozitie are cutare caramida sau ciob, fara acces la Internet, la cele mai solide baze de date, fara urmarire prin satelit a ceea ce se intimpla in Carpati (ca de pilda misterioasele "arsuri"), fara o echipa solida multi - disciplinara incluzind sociologi, etnologi, istorici, medici, economisti, este in cercetarea arheologica moderna un fel de a juca turca pe rampa de lansare a unei rachete, nevazind altceva decit tuiul".

L-am intrebat cum de ajuns sa fie asa de pasionat de daci, la care Andrei mi-a raspuns: "Pe vremea cind eram student in anul I la Fizica, in 1966 la Leningrad, unchiul meu, Grigore Constantinescu - absolvent al Sorbonei, mi-a facut cadou cartea lui Daicoviciu "Dacii" - pe atunci o carte interzisa pe teritoriul Republicii Socialiste Sovietice Moldovenesti.
Ce a realizat Andrei Vartic, in expeditia sa, este formidabil. Acesta descifreaza Topografia Dacica, redescopera Metalurgia Dacica - cea mai avansata din lumea antica, descrie materialele de constructie dacice, in special Betoanele Dacice, vorbeste despre Cosmogonia Dacica, Moralitatea la Daci si ce este cel mai important ii redescopera pe Daci, scriind carti ca: "Ospetele Nemuririi", "Enigmele Civilizatiei Dacice", "Fierul-Piatra, Dacii-Timpul", "Magistralele Tehnologice ale Civilizatiei Dacice", publicindu-si cercetarile chiar si in conferinte NATO.

El, Andrei Vartic, ridica valul nepasarii de pe trecutul nostru dacic. In timp ce se plimba, acum 7-8 ani, in jurul Movilelor Ciclopice de la Sona, descopera in huma acestora o veritabila Ghiara de Sfinx; fiind un om corect, el cheama Institutul de Arheologie din Cluj, care, trimite pe cineva ce soseste peste noapte, o ridica si ... dispare.
"Ei, asa or fi legile pe aici" si-a spus Andrei, putin necajit ca ei, arheologii, nu au discutat si cu el.

Era vara, frumos, papadii galbene peste tot cind Andrei gaseste calupuri de fier dacic de peste 40kg si din nou corect ii anunta pe "tovarasii" arheologi care vin, iau si ... pleaca.
Tot el gaseste in sanctuarul dacic de la Racos, Cuie Dacice si din nou "echipa" de bravi arheologi romani (?) soseste in frunte cu dl. prof. dr. Ioan Glodariu si il felicita, iau Cuiele Dacice, nu inainte de ai da "cadou" si lui Andrei ... un Cui Dacic "cu tema" sa-l cerceteze.

Andrei trece cu Cuiul peste granita, acasa, de cealalta parte a Prutului, la ceilalti romani. urmasi ai acelorasi Daci, dar despartiti de niste politicieni care i-au convins pe istoricii moldoveni ca ei ar fi de un alt neam si ca ar vorbi si o alta limba, diferita, Moldoveneasca, care ar avea si niste foarte mici asemanari cu Limba Romaneasca, dar prea mici pentru a fi luate in consideratie. Dar ei politicienii din dreapta si din stinga Prutului, cind se intilnesc, uita ca nu folosesc traducatori, ba de multe ori sint veri ori cumnati, avind si aceleasi nume.

Dar sa revenim la Andrei Vartic. Se facuse iarna la Chisinau, intr-o zi ningea, in alta ploua, iar el, Andrei, intr-una din dupa amieze se uita cind pe geam, afara la ploaie, cind la Cuiul Dacic vechi de peste 2000 de ani, primit ca "tema de lucru", care nu era nici mincat, nici acoperit de rugina, o adevarata minune.
Astfel incepe istoria acelui Cui Dacic, Cui al lui Pepelea (spun eu), primit de la profesorul roman, de arheologie, de din dreapta de Prut. Andrei ia cuiul si fuge cu el la Institutul de Metalurgie de la Balti unde, minune, X-Ray-ul arata ca, acel cui de peste 2000 de ani, acel Cui Dacic care nu vrea sa rugineasca, avea in componenta lui nici mai mult nici mai putin decit alfa-fier pur de 99,97%; nici urma de impuritati, adica de compusi ai carbonului ce ramin de la prelucrare.

O "Minune Antica", care va atrag atentia ca se poate obtine numai in conditii speciale de laborator sau in cosmos! Pina la ora actuala sint cunoscute in lume numai doua exemple de astfel de fier antic: stilpul de fier de la Delhi si un disc din Mongolia, datat din secolul IX, cercetat si in laboratoarele de la NASA cit si la Universitatea Harvard. Specialistii spun ca procesul modelarii unui obiect din fier pur este mult mai complicat chiar decit obtinerea lui, data fiind posibilitatea introducerii in el a unor impuritati. Discul din Mongolia putea fi modelat doar in cosmos, sustin specialistii de la NASA, iar cercetatorii de la Chisinau aveau aceasi parere despre Cuiul Dacic.

Andrei, pragmatic, mai neincrezator, a fugit cu Cuiul la Leningrad, la Institutul Metalurgic caci, fier a pur, o fi el dar poate ca suprafata lui sa fi fost vopsita cu vre-o vopsea speciala "dacica", ca sa nu rugineasca. La Leningrad cercetatorii au mai descoperit o minune, despre care va voi vorbi mai tirziu. Vrind sa verifice minunea, Andrei ia "Cuiul lui Pepelea" si fuge la Moscova. Si de asta data rezultatul a fost acelasi: Cuiul Dacic care nu vroia sa rugineasca de peste 2000 de ani, format din alfa-fier pur in proportie de 99,97% era acoperit, nu cu vopsea ci cu 3 straturi moleculare, perpendiculare, care-l protejau impecabil, pastrindu-i puritatea, aceste trei straturi fiind, tineti-va respiratia va rog: 1. suprafata - Magnetita "Fe3O4"   2. oxid de fier "FeO"   3. alumo-silicati.

Prin cercetarile efectuate de profesorul Kiosse si doctor Galina Volodin, utilizind metode de iradiere ci X-Ray aplicate la pelicule subtiri de semiconductori (asa numitele unghiuri mici) s-a putut observa peliculele protectoare despre care am vorbit mai sus.
Profesor Daria Grabco a studiat la microscop microstructura deosebita a fierului dacic si a mai observat ca acest fier are doua straturi de "domene", unul central si unul de suprafata. Domenele, si aici este "ciudatenia", sint orientate perpendicular unul pe altul asta insemnind ca, mai intii s-a solidificat (in cimpul magnetic al Pamintului) stratul interior, apoi, peste el s-a aplicat in stare lichida un alt strat, care s-a solidificat si el, dar ... in alta pozitie fata de cimpul magnetic al Pamintului!!!

Ei domnilor si asta se intimpla acum peste 2000 de ani, intr-o tara salbatica, populata de tarani daci, primitivi si salbatici. Cuceriti mai tirziu de romani (numai 14% din teritoriul Daciei) care au sosit cu o "mica" armata de 150,000 de legionari si carora le-au trebuit mai mult de 6 ani sa cucereasca ce ... citiva kilometri din Spatiul Dacic. Oare s-a intrebat cineva cum a putut rezista in fata Romei, o simpla civilizatie taraneasca? De ce se temeau romanii de daci?

De ce Caesar si Burebista au murit in acelasi timp? De ce, de la moartea lui Caesar (care dorise sa porneasca razboiul impotriva dacilor) si pina la cucerirea a numai 14% din Dacia, de catre Traian, au mai trebuit sa treaca 150 de ani? De ce in toti acesti 150 de ani romanii si dacii nu s-au avintat in conflicte directe?

De ce nici o armata romana nu pleca la razboi fara sa aibe cel putin un Doctor Dac cu ea?

Ce or fi avut de impartit ei dacii si romanii ca acestia din urma, dupa cucerirea unei bucati asa de neinsemnate din teritoriul Daciei, sa declare cea mai lunga sarbatoare cunoscuta pina in zilele noastre, o sarbatoare de nici mai mult nici mai putin de 123 de zile, in care poporul roman putea sa manince si sa bea gratuit pe socoteala statului ... 123 de zile? Ce or fi sarbatorit de fapt romanii?

Astfel se demonstreaza ca ei Dacii au lasat documente mult mai rezistente in fata macinarii timpului decit cele ale anticilor Greci sau Romani, dar in alt limbaj decit in cel scris-vorbit. Limbile sint si ele supuse distrugerii, alfabetele la fel.

Ca dacii ne-au lasat mostre de "civilizatie" extraordinara ca:
- Betoane perfecte nedistruse de timp, apa si intemperii de peste 2000 de ani
- Metalurgie mai avansata decit ceea din zilele noastre
- cuie care nu ruginesc de 2000 de ani, calupuri de fier de 40 kg, cind romanii nu puteau sa topeasca in cuptoarele lor bucati mai mari de 25kg.
-Modelele Matematice de la Gradistea Muscelului si desigur cele Topografice, prin asezarea "asa ziselor cetati" din Muntii Sureanului, Cindrelului, Persanilor (Racos) intr-o ordine perfect geometrica de invidiat chiar si azi.

Dar nimanui, se pare, ca nu ii pasa acolo sus, la nivel "profesoral" de acesti daci, iar Andrei Vartic putea sa gaseasca nu intelegere ci dorinta arzatoare din partea compatriotilor romani, sa nu fie nevoit sa se duca in Rusia cu acel "Cui al lui Pepelea", spre a-i cerceta misterele.

De ce nu s-a oferit Institutul de Metalurgie din Romania sa faca studii, daca nu din sentiment patriotic, macar interes stiintific?
Pe Andrei Vartic l-a chemat si presedintele de atunci, Ion Iliescu, pentru o intrevedere de 15 minute, care a durat o ora si jumatate, urmata de promisiuni – dar guvernul s-a schimbat!

Istoria poporului nostru Carpato-Dunarean nu a fost scrisa inca, iar Sarmisegetuza este inca un mister acoperit de paminturi care poate ca o protejaza.
Unii spun ca numele ei vine de la Sarmis e (si) Getuza, altii mai initiati in tainele Vedice il citesc Sarmi Seget Usa, adica "Eu ma grabesc sa curg" (in sanscrita). Din nefericire azi pling si caprele din Muntii Orastiei de mizeria ce domneste in "Zona Sacra" a Sarmi-Segetusei.
Excavatii cu buldozere, nepasare, chiar reavointa iau locul a ceea ce ar fi trebuit sa fie declarata rezervatie a cetatilor dacice din Muntii Sureanului.

Ce nume ciudat si acest Sureanului, ce o fi insemnind domnilor arheologi, istorici, lingvisti? Il citez din nou pe prietenul meu Andrei Vartic, care spunea ca "Lipsa idolilor in asezarile dacilor din Muntii Suryanului (Surya, zeul soarelui la indienii arhaici, urmasi ai arienilor Carpato Danubieni, spun eu) ne duce cu gindul la Marele creator Divin, al poporului dac, Daksha, zapacit si el de Creatia sa, aflata in contiuna, ireversibila si cuantificata descoperire a Drumului Frumos, s-a indragostit de ea. De aceea el daco-romanul cind spune "buna ziua" de fapt spune "Bun e Dyaus". El Dyaus Pitar (pitar - cel ce aduce pita - in sanscrita) a fost primul mare zeu al arienilor (indo-europeni cum se mai spune).

De la el se trage Zeus, Saturn, si intorcindu-ne la cea mai veche, poate, poveste a genezei cind Zeului Suprem i-a placut Pamintul a dat nastere prin respiratia sa celor 7 zei ai genezei lumii, avindu-l conducator pe Marele Zeu Dak-Sha. Acesta dupa ce s-a uitat peste tot pe pamint a gasit un loc unde ape albastre tisneau din munti impaduriti, dealuri blinde ii inconjurau, acoperite de covoare verzi de iarba, unde clima era blinda si ... in timpul noptii a populat acest spatiu sacru cu primii 10,000 de fii, fii lui iubiti Dacii "the chosen people".

prof dr Napoleon Savescu

alte articole pe aceeasi tema:
http://www.egiptulblog.yolasite.com/index/noi-nu-suntem-urmasii-romei-scrisoare-deschisa-tineretului-rom-n
http://www.egiptulblog.yolasite.com/index/piramida-holografica-din-ceahlau

Inelul Luxor

Sun, 27 Mar 2011 11:56:21 +0100

Despre Inelul Luxor probabil ati aflat din vreo revista pentru femei, este o forma de reclama cu o prezentare foarte pertinenta si convingatoare. Nu o voi face pe inteleapta si va voi spune ca am cumparat si eu acest inel acum foarte multi ani (cand aparuse prima reclama a Catalinei Mustata) si era prezentat drept o amuleta care te fereste de accidente si alte evenimente negative. In prezentare se punea un foarte mare accent pe aceste aspecte nefiind adus in discutie subiectul bani/bogatii neasteptate. Pentru ca aveam o micuta colectie de bijuterii de inspiratie antica, mi-am dorit si inelul respectiv-miraculos ori nu- tocmai pentru ca era replica unei bijuterii faraonice si era confectionat din argint. Pretul era si el acceptabil, in jur de 10-12 USD –daca imi amintesc bine.
Am purtat inelul o perioada lunga de timp (peste 1 an) dar nu am observat nimic senzational. Este totusi posibil sa ma fi ferit de accidente (am trecut prin doua fara o zgarietura). Intr-o zi cand ma deplasam cu taxiul prin Bucuresti am observat ca soferul masinii purta inelul Luxor. L-am intrebat cum i se pare si mi-a marturisit ca inainte era foarte ghinionist si avea multe accidente rutiere dar din momentul in care a inceput sa poarte acest inel (il purta deja de 6 luni) nu a mai inregistrat nici un incident. Soarta? Coincidenta? Nu stiu! Cert este ca venind in Egipt am intrebat multi bijutieri care vand piese de inspiratie faraonica si nici unul nu a auzit de inelul Luxor.

Singurul rezultat evident dupa achizitionarea acestui inel a fost primirea unui numar mare de oferte din partea Esmeraldei-intermediara, care comercializa inelul. De aceasta data ofertele erau legate de Zodiacul Egiptean, o amuleta care ar aduce bogatii incomensurabile, un cristal care te transforma in Stapanul Lumii, etc. Plicuri de la Esmeralda imi ajung regulat in cutia postala si acum, la 5 ani de la cumpararea inelului Luxor.

Astazi am dat din intamplare peste website-ul de prezentare al inelului si am realizat ca aceasta a devenit o adevarata afacere, „providerii” si-au adaptat mesajul la nevoile pietii, acum punandu-se accent pe capacitatea inelului de a face bani. Cred ca intr-adevar inelul are o deosebita capacitatea de a spori avutia, dar pe aceea a vanzatorului. Inca ma mai intreb cum de Catalian Mustata se poate preta la un asemenea truc, chiar si pentru bani... una e sa faci reclama unui produs reputat cu rezultate cuantificabile cunoscute si altceva este sa faci publicitate unor iluzii, cand stii foarte bine ca acest inel nu-ti transforma visele in realitate. Daca Dna Mustata poarta inelul „lui Arabella” cum de nu am vazut-o pe la Hollywood si/sau pe la premiile Oscar?

De fapt care e povestea?
Iata ce spune prezentarea oficiala:

„De multă vreme, se cunoaşte existenţa reţelelor magnetice, care traversează suprafaţa Pământului, denumite reţeaua Hartmann şi reţeaua Curry. Dacă se întâmplă ca un om să se afle în punctul de intersecţie a acestor linii magnetice şi rămâne în acea poziţie pentru mult timp, va începe să se simtă rău, slăbit şi se poate chiar îmbolnăvi. Insă, cu ajutorul anumitor figuri geometrice, aceste efecte negative se diminuează sau dispar. Se poate produce chiar transformarea efectului negativ într-unul pozitiv.

Obiectele emit unde pozitive, neutre şi negative. În mod obişnuit, oamenii au tendinţa să evite structurile geometrice pe care le consideră "urâte", "puţin armonizate" sau "departe de gustul lor". De fapt, în momentul în care fac aceste referiri, se întâmplă să perceapă o vibraţie negativă invizibilă. Trebuie menţionat faptul că majoritatea obiectelor generează o energie neutră şi doar puţine emit unde pozitive şi foarte puternice către fiinţa umană. Acesta este cazul "Inelului Luxor" sau al anumitor forme piramidale.

Orientalii au ţinut mereu cont de undele de formă, în ceea ce priveşte construcţia clădirilor, amenajările interioare şi chiar elementele de accesorizare personală. În prezent, nici nu concepem ca o nouă clădire să se construiască fără sfaturile unui expert în energiile de formă sau în Feng Shui. Asemenea experţi sunt capabili să măsoare, cu înaltă precizie, vibraţiile şi conexiunile energetice, cu ajutorul unor aparate, a unor diagrame şi a unei mari sensibilităţi. Cunosc tot ceea ce este necesar pentru a echilibra energiile şi a obţine un mediu înconjurător sănătos şi pozitiv pentru dezvoltarea persoanelor, a capacităţilor şi posibilităţilor lor.

Numeroşi experţi consideră că Inelul Luxor este unul din emiţătorii de unde de formă dintre cele mai benefice pentru fiinţele umane. Orice expert în "Vibraţii subtile" poate confirma atât această afirmaţie, cât şi enormele posibilităţi ale aşa numitei "Formă Luxor", configurată în această bijuterie enigmatică. Contrar figurilor piramidale, "Forma Luxor" care se regăseşte şi în inelul Atlantida este mereu pozitivă într-o anumită măsură. Piramidele pot genera energii negative în cazul în care nu sunt poziţionate sau orientate corect. Aceste afirmaţii pot fi verificate prin experimente cu animale sau plante.

Acestui inel ii sunt atribuite numeroase beneficii: implinire spirituala,sentimentala si materiala, protectie de tot ce este negativ si atragerea norocului in viata purtatorului
În 1860, în timpul săpăturilor arheologice din Valea Regilor, marchizul Agrain, egiptolog, a descoperit un inel ciudat fabricat din gresie (piatră) de Assouan. Acest inel curios se compune din mai multe forme geometrice. Pentru început, un triunghi, urmat de trei pătrate mici, apoi trei dreptunghiuri mari, urmate de alte trei pătrate mici şi în cele din urmă încă un triunghi. Fiecare triunghi are vărful aplecat şi unit în partea posterioară a inelului printr-o falie. Mai târziu acest inel va fi cunoscut sub numele de Inelul lui Ra, Inelul Atlantida sau chiar Inelul Louksor. După moartea marchizului Agrain, inelul a fost moştenit de către Howard Carter, celebrul egiptolog englez şi a fost păstrat de acesta până la moartea lui în 1939.
In anul 1922, Lordul Carnarvon şi Howard Carter au făcut una dintre cele mai măreţe descoperiri arheologice, au pătruns în fabulosul mormânt al lui Tutankamon, în ciuda inscripţiei prezente la intrarea în mormânt: “Aripile Morţii îl vor atinge pe cel care va profana odihna eternă a Faraonului”. După această profanare, un blestem fulgerător s-a abătut asupra tuturor (18 în total!) celor prezenţi acolo la deschiderea sarcofagului şi care manipulaseră, împrumutaseră pentru expoziţii sau utilizaseră obiectele din mormântul lui Tutankamon. Unii s-au îmbolnăvit, alţii au suferit accidente misterioase (anumite persoane au susţinut că ciuperci microscopice prezente în mumie ar fi fost responsabile pentru moartea arheologilor, dar nu trebuie uitat că mulţi au pierit din cauza unor accidente şi a unor boli, care nu aveau nicio legătură cu probleme de natură infecţioasă…). Toţi au murit, cu excepţia lui Howard Carter care a murit 17 ani mai târziu de bătrâneţe. Au apărut diverse întrebări cu privire la imunitatea sa. Howard Carter a răspuns rapid spunând că avea în posesie un talisman protector. După moartea sa în 1939, s-au descoperit în casa lui o serie de scrieri şi atunci s-a descoperit că acel talisman nu era altceva decât Inelul lui Ra (a cărui creaţie a fost atribuită poporului Atlantidei) primit cadou de la marchizul Agrain. Ultimul proprietar cunoscut a fost Andre de Belizal, celebrul cercetător în fenomenologia vibraţiilor. Forţa acestui inel constă în forma gravurilor sale, gravuri care ar produce un fel de câmp energetic şi care îl protejau pe Carter de undele negative prezente în mormânt, împreună cu multe alte capcane invizibile.
Astfel inelul se impregnează cu esenţa purtătorului, motiv pentru care nu se împrumută. Toată forţa sa stă în formă. Inelul oferă protecţie împotriva undelor de formă negative, tulburările micro-vibratorii.”

Ce e adevarat din toate astea?
Prezentarea este destul de interesanta, mai greu de verificat in amanunt dar pare a sta in picioare, mai ales pentru faptul ca se cunoaste puterea undelor magnetice si influentele lor asupra organismelor. Pe aceleasi criterii se bazeaza si practica Feng Shui atat de apreciata astazi in Arhitectura si Design-ul Interior. Mi s-a parut totusi usor neconcordanta si cam evidenta incheierea care indica faptul ca inelul nu poate fi transmis fara a-si pierde proprietatile lucru infirmat chiar de istoria originalului plimbat de la marchizul Agrain la Howard Carter.

Se pare că magnifica putere protectoare sta in forma, mai exact in matricea modelului, a misticului desen aplicat, si mai putin in materialul din care este confectionat-asa cum lasa sa creada vanzatorii.

Inelul original era confectionat din gresie puterea lui amplificandu-se prin corpul purtatorului. Asa cum povestea o initiata „ in acest caz metalul pretios pierde teren pentru că nu este un bun înmagazinator de energie, pozitivă sau negativă, precum este de exemplu cristalul”.

Ce reprezinta modelul?
Formele geometrice sunt considerate inca din cele mai vechi timpuri simboluri care reduc la esenta adevarurile cele mai complexe. Prin forma lor condenseaza tendintele ce ar putea renaste intregul ciorchine al respctivului adevar, la fel precum subconstientul rezuma in simboluri ideile sau gandurile receptionate. Figurile geometrice sunt ca o schita a realitatii. Vechii intelepti cand trasau o linie, un cerc, o cruce, o hexagrama sau un sarpe care isi inghite coada (ourobouros), reprezentau o intreaga stiinta nemuritoare. Intelegand simbolurile si felurile in care ele se manifesta in creatie se ajunge la esenta dobandindu-se cunoasterea.

Cercul (forma generala a inelului): este simbolul universului, asa cum punctul reprezinta fiinta suprema care il sustine. Centrul cercului este intotdeauna la egala distanta de toate punctele aflate la periferie. De aceea cercul este si un simbol al echilibrului. Punctul este o expansiune care da nastere cercului, a manifestarii. Un cerc cu un punct inauntru este simbolul soarelui, al spiritului care hraneste materia. Cercul este totodata simbolul eternei reintoarceri, al ciclicitatii care se regaseste in natura sub forma anotimpurilor, zilelor, fazelor lunii etc, regasindu-se chiar si la nivel celular. In cele 5 elemente cercul este simbolul aerului, al spatiului, expansiunii.

Triunghiul: Este un simbol al focului, al gandirii, al sentimentului. Daca acesta este cu varful in sus focalizeaza energia in acea directie, ascendent, fiind totodata un simbol masculin. Triunghiul cu varful in jos semnifica manifestarea in materie si este un simbol feminin. Triunghiul echilateral simbolizeaza omul echilibrat. In natura triunghiul ne apare sub forma trinitatii. In toate culturile spirituale creatia apare prin mijlocirea a trei aspecte fundamentale, a celor trei campuri de forta: actiune, reactiune si neutralitate.
Exemple ale trinitatii: Tatal, fiul si Duhul Sfant – in crestinism; Pitha, Kapha si Vatha – in ayurveda; Tamas, Rajas si Satva – in traditia samkia si yoga; Minte, trup si spirit – intelepciunea grecilor antici;

Patratul: semnifica pamantul, stabilitatea. Cele patru laturi sunt ancorate in cele patru puncte cardinale. Este o figura statica dar care da nastere ritmului. In natura este reprezentat de cele patru spatii (puncte cardinale), cele patru anotimpuri. Este baza pe care apoi se inalta varful cladind piramida, simbol al perfectiunii. Patratul este si simbol al mintii inchise si al instinctelor primare, ce tin de pamant.

Semnificatiile materialului

Desi explicatiile rezultate in urma analizei puterii inelului Luxor pun accent pe lipsa importantei materialului cred totusi ca nu putem neglija si acest fapt. Inelul Luxor care se vinde pe internet este confectionat din argint (nu din aur) si mai nou staniu. Este posibil ca aceste materiale sa fi fost alese pe criterii pur economice (un metal pretios cu un cost redus) dar e bine sa retinem ca argintul are si el proprietati aproape miraculoase. Poate ca materialul nu amplifica energia dar are un alt rol care coroborat cu puterea modelului ar putea transforma inelul intr-un adevarat talisman.

In Occident, virtutile tamaduitoare si regeneratoare ale argintului au fost cunoscute profund si folosite de alchimisti, dar unele beneficii ale utilizării lui domestice s-au rasfrant si asupra altora, care si-l permiteau. Celebrul medic si alchimist Paracelsus utiliza argintul ca ingredient secret in remediile contra infectiilor. In Evul Mediu, cand Europa era devastata de epidemii de ciuma, acestea făceau ravagii mai ales in randul taranilor si orasenilor saraci, nobilii si aristocratii ramanand aproape neatinsi. Aceasta protectie misterioasa si-a gasit explicatia ulterior, cand s-a observat ca apa şi vinul aristocratilor erau pastrate in vase de argint, si ei foloseau in mod curent farfurii, tacamuri si pahare de argint. In timpurile moderne acest efect al argintului, de „mentinator” al vietii, a ajuns sa fie cunoscut si de catre oamenii simpli, astfel ca, in secolul al XIX-lea, fermierii americani obisnuiau sa puna un dolar de argint intr-o galeata de lapte proaspat, pentru a-i incetini procesele de fermentatie.

In concluzie, inelul ar putea avea o anumita putere energetica datorita modelului si eventual argintului insa de misticismul lui se leaga mai curand orientarea catre profit si mai putin detinerea de catre producator a unor adevaruri necunoscute altora. Sa afirmi ca acest inel iti aduce o prosperitate nemaintalnita este pura speculatie si daca oamenii ar putea gasi intr-adevar un obiect miraculos care sa le schimbe viata si sa-i transforme rapid in miliardari acesta nu ar putea fi cumparat cu 80-120RON de la Catalina Mustata.
Daca totusi doriti sa incercati inelul Luxor il puteti comanda la orice bijutier priceput in ce metal/material doriti. Am gasit la acest link ("Parnic Biju") un model(foto sus) mult mai bine executat si sigur mult mai ieftin decat cel primit la comanda de la disperata Esmeralda (sau Catalina Mustata). In plus aveti garantia ca nu veti fi bombardat ulterior de alte oferte „miraculoase”.

Ganduri de week-end: femeia secolului 21

Mon, 07 Mar 2011 16:32:59 +0100

In acest week-end am revazut doua filme dragutze si usurele, doua comedii romantice de altfel destul de cunoscute, Woman on Top si Two Weeks Notice. Cand vezi acelasi film de mai multe ori incepi sa observi mult mai multe detalii. Cred ca in asta consta si genialitatea regizorului...poate nu intamplator unele sunt nominalizate pt Oscar si altele nu. Cele doua comedii sunt povestioare romantice, placute, haioase dar cam atat. De ce imi plac? Poate ca in Two Weeks Notice ma regasesc pe undeva, genul de femeie de afaceri activa, perfectionista, dedicandu-si viata jobului pana intr-o zi cand decide sa schimbe ceva. Two Weeks Notice are un umor fin, replici geniale, etc.
Woman on Top cu un scenariu copilaros cred ca frapeaza prin charisma celor doi soti. Woman on Top este filmul care a lansat-o pe Penelope Cruz dar in nici una din peliculele in care a jucat ulterior alaturi de sex-simbolurile hollywoodiene masculine nu am vazut atat magnetism ca in cuplul Penelope Cruz-Murilo Benicio...

Ce au in comun cele doua si multe alte comedii romantice este rolul femeii in sec 21. Este femeia de astazi cu adevarat egala barbatului?
In sec 21 am impresia ca femeia este usor trimisa inapoi „la locul ei” intr-un fel sau altul. Observam asta mereu: femeile inteligente si culte sunt considerate periculoase, sunt din ce in ce mai marginalizate, iar in fata ies numai cele care impresioneaza fizic pt ca asta se cere si da bine la public (bust, torso impresionante pt ca in fond nici nu mai conteaza ce spui...) Este foarte trist acest trend care a cuprins intreaga lume nu doar Romania unde lucrurile sunt oricum exagerate (tot felul de non-valori si prostituate de lux devenind persoane publice). Discutand cu alte femei inteligente, profesioniste in domeniile lor, am aflat ca situatia in Romania s-a extins si in domeniul privat. Daca inainte lucrurile acestea se vedeau in companiile cu capital de stat unde, indiferent de studii, pregatire, experienta, femeile erau propulsate aproape exclusiv in baza statutului de sotie/amanta/ fiica de VIP , astazi e o adevarata moda ca orice non-valoare purtatoare de minijupa si prestatoare de servicii sexuale (sotie/amanta) sa devina peste noapte „femeie de afaceri”. O vorba inteligenta spune: nu amesteca niciodata afacerile cu placerea si barbatii destepti se vor feri sa-si aduca amanta/sotia in propria afacere dar pentru a scapa de ea/a-i da ocupatie ii creaza o alta afacere, cautandu-i desigur profesionisti care sa duca greul.

Dupa cum spuneam trendul este unul mondial, si se ascunde in spatele unor sintagme care dau bine la public, de genul : „In spatele unui barbat puternic sta o femeie puternica/si mai puternica..”
Poate ca asta este si motivul pentru care din ce in ce mai multe reprezentante ale sexului frumos devin ultrainfatuate nu pentru realizarile proprii (egale cu zero) ci pentru situatia materiala a sotului... Este oare normal sa te simti atat de mandra atunci cand pana la urma tu singura nu ai realizat nimic notabil in viata si cand in final te poti trezi oricand in strada, victima unui sot bogat cucerit de o alta femeie, mai frumoasa, mai proaspata, mai tanara?

Si atunci sa inteleg ca femeia in sec 21 chiar nu mai are nimic de spus? Sa inteleg ca educatia si inteligenta unei femei au ajuns doar o chestiune colaterala, neglijabila daca nu insoteste un bust generos, un posterior obraznic ori doua picioare zvelte si desigur disponibile pentru cine trebuie? De ce femeia sec 21 foarte rar reuseste sa ajunga prin forte proprii, in functii inalte si sa aiba putere de decizie indiferent de cat este de dotata intelectual daca nu este sotia/fiica cuiva ori daca nu s-a lasat folosita fizic de barbati.

Cred ca astazi, in plina civilizatie, statutul femeii sufera un declin, femeia a devenit mai curand accesoriul unui barbat puternic altfel ea si propriile idei, ganduri, teorii nu mai este luata in serios nici macar in domeniile in care se impunea odata...Ca exemplu, iau invatamantul si merg la nivelul cel mai inalt: invatamantul universitar. Am terminat doua facultati de stat cu renume(Comert Exterior si Drept) in care personalul didactic era preponderent masculin. Femei-profesor deja titularizate pe post erau cele din generatia antedecembrista dar din ele cu adevarat talentate am cunoscut doar...una...altele fiind probabil promovate de PCR. In ce priveste asiprantele postdecembriste la postul de profesor universitar am indoieli extrem de mari privind educatia, morala, inteligenta si pregatirea lor profesionala...

Situatia femeii in sec 21 este pe undeva ironic prezentata in cele doua comedii americane despre care vorbeam mai sus. In Two Weeks Notice o avocata extraordinar de talentata si activa (Sandra Bullock) este inlocuita de o novice al carei merit( in afara celui de a avea parinti care sa o trimita la Harvard) este acela de a face striptease si a-si demonstra disponibilitatea pentru sex, inca din prima zi si care, culmea (!) isi permite in final sa fie obraznica cu avocata, pentru „privilegiul” de a-si fi demonstrat veleitatile de femeie usoara in fata unui patron multimiliardar care oricum se folosise de ea. Iata ca situatii de gen cand profesioniste serioase sunt usor substituite de femei usoare nu sunt la ordinea zilei doar pe plaiurile mioritice..
Woman on Top este povestea unei brazilience(Penelope Cruze) cu un talent culinar iesit din comun, careia sotul (un adevarat macho) ii rezervase un loc "aparte" in bucataria restaurantului sau. Frustrata si in plus, tradata in iubire, ea il va parasi plecand la San Francisco unde va incepe o cariera in televiziune avand un show televizat de arta culinara. Interesant e faptul ca sotul vine dupa ea sa o recucereasca dar in primele replici ii spune ca a venit sa o ia acasa acolo unde ii este locul (adica din nou la cratita, in bucataria restaurantului lor). Convinsa ca si-a gasit un viitor mai stralucit in SUA protagonista noastra va insista sa-si urmeze noua viata de vedeta pana in ziua in care patronii canalului TV decid ca de fapt ceea ce intereseaza nu este talentul ei extraordinar ci fizicul-decolteul si fata ei senzuala, transformand-o dintr-un chef charismatic intr-o bomba sexy demna de un „ Suna acum la 898989...”.

Urmarind aceste comedii am inceput sa reflectez si sa compar. Se spune despre lumea musulmana ca e traditionalista in ce priveste rolul femeii chiar si in societatile arabe cele mai deschise Occidentului, cum este de pilda Egiptul. Pe de o parte rolul femeii in familie este destul de clar in lumea musulmana.; totusi in Egipt s-au inregistrat pasi importanti in ce priveste emanciparea femeii; aici femeile lucreaza in diverse sectoare, in lumea afacerilor, in domeniul public, in viata politica, exista femei parlamentar, femei cu functii de conducere, etc..desi mai putine decat in Occident inclin sa cred ca, cel putin in aceasta parte a lumii, meritul femeii de a ajunge intr-o functie importanta ii depaseste conditia de „nevasta” (amanta fiind exclus) cand exista si optiunea impamantenita si comoda de a sta acasa si a pierde timpul prin cluburi/la shopping.

In aceste conditii ma intreb, cu ce este mai evoluata oare societatea occidentala a sec 21 cand impune femeii statutul ingrat de femeie accesoriu, si ii pretinde prostitutia in schimbul carierei? Oricat de mult ne place sa credem contrariul, nu a devenit oare aceasta emancipare si egalitate intre sexe- ostentativ afisata- tot o simpla fatarnicie asemanatoare „democratiei” americane?

Revolutia in lumea musulmana

Wed, 02 Mar 2011 10:38:46 +0100

Revolution and the Muslim World
By George Friedman

The Muslim world, from North Africa to Iran, has experienced a wave of instability in the last few weeks. No regimes have been overthrown yet, although as of this writing, Libya was teetering on the brink.

There have been moments in history where revolution spread in a region or around the world as if it were a wildfire. These moments do not come often. Those that come to mind include 1848, where a rising in France engulfed Europe. There was also 1968, where the demonstrations of what we might call the New Left swept the world: Mexico City, Paris, New York and hundreds of other towns saw anti-war revolutions staged by Marxists and other radicals. Prague saw the Soviets smash a New Leftist government. Even China’s Great Proletarian Cultural Revolution could, by a stretch, be included. In 1989, a wave of unrest, triggered by East Germans wanting to get to the West, generated an uprising in Eastern Europe that overthrew Soviet rule.

Each had a basic theme. The 1848 uprisings attempted to establish liberal democracies in nations that had been submerged in the reaction to Napoleon. 1968 was about radical reform in capitalist society. 1989 was about the overthrow of communism. They were all more complex than that, varying from country to country. But in the end, the reasons behind them could reasonably be condensed into a sentence or two.

Some of these revolutions had great impact. 1989 changed the global balance of power. 1848 ended in failure at the time — France reverted to a monarchy within four years — but set the stage for later political changes. 1968 produced little that was lasting. The key is that in each country where they took place, there were significant differences in the details — but they shared core principles at a time when other countries were open to those principles, at least to some extent.

The Current Rising in Context

In looking at the current rising, the geographic area is clear: The Muslim countries of North Africa and the Arabian Peninsula have been the prime focus of these risings, and in particular North Africa where Egypt, Tunisia and now Libya have had profound crises. Of course, many other Muslim countries also had revolutionary events that have not, at least until now, escalated into events that threaten regimes or even ruling personalities. There have been hints of such events elsewhere. There were small demonstrations in China, and of course Wisconsin is in turmoil over budget cuts. But these don’t really connect to what is happening in the Middle East. The first was small and the second is not taking inspiration from Cairo. So what we have is a rising in the Arab world that has not spread beyond there for the time being.

The key principle that appears to be driving the risings is a feeling that the regimes, or a group of individuals within the regimes, has deprived the public of political and, more important, economic rights — in short, that they enriched themselves beyond what good taste permitted. This has expressed itself in different ways. In Bahrain, for example, the rising was of the primarily Shiite population against a predominantly Sunni royal family. In Egypt, it was against the person of Hosni Mubarak. In Libya, it is against the regime and person of Moammar Gadhafi and his family, and is driven by tribal hostility.

Why has it come together now? One reason is that there was a tremendous amount of regime change in the region from the 1950s through the early 1970s, as the Muslim countries created regimes to replace foreign imperial powers and were buffeted by the Cold War. Since the early 1970s, the region has, with the exception of Iran in 1979, been fairly stable in the sense that the regimes — and even the personalities who rose up in the unstable phase — stabilized their countries and imposed regimes that could not easily be moved. Gadhafi, for example, overthrew the Libyan monarchy in 1969 and has governed continually for 42 years since then.

Any regime dominated by a small group of people over time will see that group use their position to enrich themselves. There are few who can resist for 40 years. It is important to recognize that Gadhafi, for example, was once a genuine, pro-Soviet revolutionary. But over time, revolutionary zeal declines and avarice emerges along with the arrogance of extended power. And in the areas of the region where there had not been regime changes since after World War I, this principle stays true as well, although interestingly, over time, the regimes seem to learn to spread the wealth a bit.

Thus, what emerged throughout the region were regimes and individuals who were classic kleptocrats. More than anything, if we want to define this wave of unrest, particularly in North Africa, it is a rising against regimes — and particularly individuals — who have been in place for extraordinarily long periods of time. And we can add to this that they are people who were planning to maintain family power and money by installing sons as their political heirs. The same process, with variations, is under way in the Arabian Peninsula. This is a rising against the revolutionaries of previous generations.

The revolutions have been coming for a long time. The rising in Tunisia, particularly when it proved successful, caused it to spread. As in 1848, 1968 and 1989, similar social and cultural conditions generate similar events and are triggered by the example of one country and then spread more broadly. That has happened in 2011 and is continuing.

A Uniquely Sensitive Region

It is, however, happening in a region that is uniquely sensitive at the moment. The U.S.-jihadist war means that, as with previous revolutionary waves, there are broader potential geopolitical implications. 1989 meant the end of the Soviet empire, for example. In this case, the question of greatest importance is not why these revolutions are taking place, but who will take advantage of them. We do not see these revolutions as a vast conspiracy by radical Islamists to take control of the region. A conspiracy that vast is easily detected, and the security forces of the individual countries would have destroyed the conspiracies quickly. No one organized the previous waves, although there have been conspiracy theories about them as well. They arose from certain conditions, following the example of one incident. But particular groups certainly tried, with greater and lesser success, to take advantage of them.

In this case, whatever the cause of the risings, there is no question that radical Islamists will attempt to take advantage and control of them. Why wouldn’t they? It is a rational and logical course for them. Whether they will be able to do so is a more complex and important question, but that they would want to and are trying to do so is obvious. They are a broad, transnational and disparate group brought up in conspiratorial methods. This is their opportunity to create a broad international coalition. Thus, as with traditional communists and the New Left in the 1960s, they did not create the rising but they would be fools not to try to take advantage of it. I would add that there is little question but that the United States and other Western countries are trying to influence the direction of the uprisings. For both sides, this is a difficult game to play, but it is particularly difficult for the United States as outsiders to play this game compared to native Islamists who know their country.

But while there is no question that Islamists would like to take control of the revolution, that does not mean that they will, nor does it mean that these revolutions will be successful. Recall that 1848 and 1968 were failures and those who tried to take advantage of them had no vehicle to ride. Also recall that taking control of a revolution is no easy thing. But as we saw in Russia in 1917, it is not necessarily the more popular group that wins, but the best organized. And you frequently don’t find out who is best organized until afterwards.

Democratic revolutions have two phases. The first is the establishment of democracy. The second is the election of governments. The example of Hitler is useful as a caution on what kind of governments a young democracy can produce, since he came to power through democratic and constitutional means — and then abolished democracy to cheering crowds. So there are three crosscurrents here. The first is the reaction against corrupt regimes. The second is the election itself. And the third? The United States needs to remember, as it applauds the rise of democracy, that the elected government may not be what one expected.

In any event, the real issue is whether these revolutions will succeed in replacing existing regimes. Let’s consider the process of revolution for the moment, beginning by distinguishing a demonstration from an uprising. A demonstration is merely the massing of people making speeches. This can unsettle the regime and set the stage for more serious events, but by itself, it is not significant. Unless the demonstrations are large enough to paralyze a city, they are symbolic events. There have been many demonstrations in the Muslim world that have led nowhere; consider Iran.

It is interesting here to note that the young frequently dominate revolutions like 1848, 1969 and 1989 at first. This is normal. Adults with families and maturity rarely go out on the streets to face guns and tanks. It takes young people to have the courage or lack of judgment to risk their lives in what might be a hopeless cause. However, to succeed, it is vital that at some point other classes of society join them. In Iran, one of the key moments of the 1979 revolution was when the shopkeepers joined young people in the street. A revolution only of the young, as we saw in 1968 for example, rarely succeeds. A revolution requires a broader base than that, and it must go beyond demonstrations. The moment it goes beyond the demonstration is when it confronts troops and police. If the demonstrators disperse, there is no revolution. If they confront the troops and police, and if they carry on even after they are fired on, then you are in a revolutionary phase. Thus, pictures of peaceful demonstrators are not nearly as significant as the media will have you believe, but pictures of demonstrators continuing to hold their ground after being fired on is very significant.

A Revolution’s Key Event

This leads to the key event in the revolution. The revolutionaries cannot defeat armed men. But if those armed men, in whole or part, come over to the revolutionary side, victory is possible. And this is the key event. In Bahrain, the troops fired on demonstrators and killed some. The demonstrators dispersed and then were allowed to demonstrate — with memories of the gunfire fresh. This was a revolution contained. In Egypt, the military and police opposed each other and the military sided with the demonstrators, for complex reasons obviously. Personnel change, if not regime change, was inevitable. In Libya, the military has split wide open.

When that happens, you have reached a branch in the road. If the split in the military is roughly equal and deep, this could lead to civil war. Indeed, one way for a revolution to succeed is to proceed to civil war, turning the demonstrators into an army, so to speak. That’s what Mao did in China. Far more common is for the military to split. If the split creates an overwhelming anti-regime force, this leads to the revolution’s success. Always, the point to look for is thus the police joining with the demonstrators. This happened widely in 1989 but hardly at all in 1968. It happened occasionally in 1848, but the balance was always on the side of the state. Hence, that revolution failed.

It is this act, the military and police coming over to the side of the demonstrators, that makes or breaks a revolution. Therefore, to return to the earlier theme, the most important question on the role of radical Islamists is not their presence in the crowd, but their penetration of the military and police. If there were a conspiracy, it would focus on joining the military, waiting for demonstrations and then striking.

Those who argue that these risings have nothing to do with radical Islam may be correct in the sense that the demonstrators in the streets may well be students enamored with democracy. But they miss the point that the students, by themselves, can’t win. They can only win if the regime wants them to, as in Egypt, or if other classes and at least some of the police or military — people armed with guns who know how to use them — join them. Therefore, looking at the students on TV tells you little. Watching the soldiers tells you much more.

The problem with revolutions is that the people who start them rarely finish them. The idealist democrats around Alexander Kerensky in Russia were not the ones who finished the revolution. The thuggish Bolsheviks did. In these Muslim countries, the focus on the young demonstrators misses the point just as it did in Tiananmen Square. It wasn’t the demonstrators that mattered, but the soldiers. If they carried out orders, there would be no revolution.

I don’t know the degree of Islamist penetration of the military in Libya, to pick one example of the unrest. I suspect that tribalism is far more important than theology. In Egypt, I suspect the regime has saved itself by buying time. Bahrain was more about Iranian influence on the Shiite population than Sunni jihadists at work. But just as the Iranians are trying to latch on to the process, so will the Sunni jihadists.

The Danger of Chaos

I suspect some regimes will fall, mostly reducing the country in question to chaos. The problem, as we are seeing in Tunisia, is that frequently there is no one on the revolutionaries’ side equipped to take power. The Bolsheviks had an organized party. In these revolutions, the parties are trying to organize themselves during the revolution, which is another way to say that the revolutionaries are in no position to govern. The danger is not radical Islam, but chaos, followed either by civil war, the military taking control simply to stabilize the situation or the emergence of a radical Islamic party to take control — simply because they are the only ones in the crowd with a plan and an organization. That’s how minorities take control of revolutions.

All of this is speculation. What we do know is that this is not the first wave of revolution in the world, and most waves fail, with their effects seen decades later in new regimes and political cultures. Only in the case of Eastern Europe do we see broad revolutionary success, but that was against an empire in collapse, so few lessons can be drawn from that for the Muslim world.

In the meantime, as you watch the region, remember not to watch the demonstrators. Watch the men with the guns. If they stand their ground for the state, the demonstrators have failed. If some come over, there is some chance of victory. And if victory comes, and democracy is declared, do not assume that what follows will in any way please the West — democracy and pro-Western political culture do not mean the same thing.

The situation remains fluid, and there are no broad certainties. It is a country-by-country matter now, with most regimes managing to stay in power to this point. There are three possibilities. One is that this is like 1848, a broad rising that will fail for lack of organization and coherence, but that will resonate for decades. The second is 1968, a revolution that overthrew no regime even temporarily and left some cultural remnants of minimal historical importance. The third is 1989, a revolution that overthrew the political order in an entire region, and created a new order in its place.

If I were to guess at this point, I would guess that we are facing 1848. The Muslim world will not experience massive regime change as in 1989, but neither will the effects be as ephemeral as 1968. Like 1848, this revolution will fail to transform the Muslim world or even just the Arab world. But it will plant seeds that will germinate in the coming decades. I think those seeds will be democratic, but not necessarily liberal. In other words, the democracies that eventually arise will produce regimes that will take their bearings from their own culture, which means Islam.

The West celebrates democracy. It should be careful what it hopes for: It might get it.

"Revolution and the Muslim World is republished with permission of STRATFOR."
Un alt articol interesant despre evolutia evenimentelor din Libya si impactul lor international este si Jihadist Opportunities in Libya cu o incitanta analiza a fenomenului.

Cine sunt cei de la Stratfor? Sunt profesionisti in geopolitica, pe expertiza carora se bazeaza mai multe canale de informare : International Herald Tribune, The Economist, New York Times, BBC, fox News, CNN, Bloomberg, Barron's etc

Lectie de viata: "Ce e asta?"

Sat, 26 Feb 2011 01:19:06 +0100

Turismul romanesc-incotro?

Thu, 24 Feb 2011 21:18:33 +0100

Despre turismul din Romania as putea scrie sute de pagini, in zadar, oricum. Sunt tari care nu au nimic de oferit decat desert, camile si palmieri(ex Tunisia)si care traiesc din turism. Noi avem de toate: istorie, peisaje, locuri uitate de lume in care timpul pare sa se fi oprit acum sute de ani dar nu folosim nimic din toate acestea. Am sa incerc sa ma rezum la a puncta cateva aspecte.

Toti ministrii turismului care s-au perindat la conducerea acestui minister nu au facut decat sa promoveze Romania prin prisma intereselor lor si a clientelei lor politice. Atunci cand gasca X si-a cumparat proprietati in Zona Y, a inceput promovarea ei : au luat un hotel in gestiune la Mamaia? Promovam Mamaia...au proprietati in valea Prahovei ori Bran?-promovam acolo.. vor sa faca un ban cu niste terenuri nu foarte valoroase in Transilvania? Pac Proiectul Dracula... ne-am luat terenuri in Delta? Buun! “batem toba” cu Delta Dunarii in plina gripa aviara.

Daca suntem in pana de idei, promovam acelasi produs stupid Dracula ori Litoralul Romanesc unde nu avem absolut nici un avantaj comparativ cu alte destinatii consacrate.

Pana si Bulgaria e inaintea noastra luandu-ne ultimii turisti straini de pe litoral (batranii nemti ori englezi care veneau la tratamente cu namol si talazoterapie). De ce? Din acelasi simplu motiv: coruptia si birocratia. Hotelurile comuniste de pe litoralul nostru s-au dat in locatie de gestiune “cui trebuie” diversi clientelari fara nici cea mai vaga idee despre afacerea in sine. Cati dintre ei au investit in hoteluri mai mult de o mana de var? Bulgaria, a dat in gestiune/vandut hoteluri marilor turoperatori europeni TUI/Neckermann, etc...acestia au investit serios in reamanejare la standardele europene. Serviciile s-au imbunatatit si ele pe masura sporirii clientelei de calitate. Ce se intampla intre timp pe Litoralul nostru? Nimic deosebit, incercari firave de a imita: oferim demipensiune cu mancare insuficienta. Avem bufet suedez pentru oaspetii nostri dar intr-o sala de 40 persoane, venim cu 6 mere pe o farfurie mare si reiinnoim stocul dupa trei sferturi de ora. Cand avem cafea nu avem cesti si cand avem cesti nu avem cafea, etc etc etc...din pacate, romanul e in continuare mult prea “smecher” pentru a resusi ceva profesionist.

Marturisesc ca ultima mea vacanta pe Litoralul romanesc a fost acum cativa ani, la Mamaia, dupa o pauza de 5 ani in care descopeream tarile Mediteranei. Ma asteptam sa gasesc ceva imbunatatiri, dar nimic marcant cu exceptia atmosferei care se tiganizase total. Oriunde te plimbai pe faleza, numai manele, chiar si la restaurante cu pretentii, servicii de doi lei la preturi nemeritat de mari. Nu voi uita un episod anecdotic de pe o plaja privata unde la miezul zilei apare o familie de etnie, foarte stralucitoare si bine accesorizata (la soare te puteai uita dar la ei ba) care- extrem de ofuscata pentru faptul ca nu mai sunt sezlonguri libere- solicita celui care administra plaja sa ridice de pe sezlonguri alti clienti pe motiv ca ei ii vor plati dublu...

La experientele personale legate de educatia localnicilor de fitze, lipsa facilitatilor si a entertainment-ului, la serviciile mizere si a poluarii fonice turistul strain este expus si altor experiente care tin de administrarea statiunilor. Veti spune, ok...dar intre timp s-au construit si alte hoteluri, s-au renovat, s-au deschis pensiuni. Sunt de acord, am auzit si de acest fapt dar cu o floare nu se face primavara si atat timp cat nu stai intr-un hotel-oras in genul celor din Antalya tot te confrunti cu ce se intampla in afara lui! De ce se insista pe litoralul romanesc cand in Europa si in Mediterana exista statiuni la malul marii de mii de ori mai frumoase, mai placute, mai calde si mai ieftine?

Sunt zone unice in Europa pe care noi le avem in tara, dar nu avem o infrastructura bine pusa la punct care sa ne duca la ele; multe din cetatile si obiectivele istorice sunt in ruina datorita nepasarii localnicilor si a autoritatilor

Atu-ul nostru, agroturismul, este si el supus diverselor reglementari contradictorii, menite a suprima initiativa micilor intreprinzatori(ex obligativitatea folosirii blaturilor de inox si a instalatiilor electrice costisitoare de preparare a alimentelor in locul blaturilor de marmura/ceramica si a cuptoarelor traditionale, etc) lasandu-le cale libera afaceristilor bine conectati.

Micul Paris.
In Bucuresti se anuntau inca din 2003 lucrari cu fonduri UE pentru reabilitarea centrului vechi. De atunci si pana in anul 2010 nu s-a intamplat aproape nimic, aceleasi cladiri in paragina aceleasi strazi infecte pe care iti era teama sa ramai la ceas de seara din cauza figurilor care te priveau din umbra zidurilor mucegaite. Am avut placuta surpriza sa constat ca totusi un mic miracol a avut loc in 2010 si mare parte din centrul istoric al capitalei a fost restaurat. S-au deschis multe cafenele si chiar ma bucuram, parca simteam un suflu nou. Entuziasmul mi-a scazut vertiginos insa atunci cand la televizor am aflat ulterior ca 12 dintre ele au fost inchise de Garda Financiara pt nu stiu ce motiv neclar. Am inceput sa intreb, sa ma interesez si am aflat ca nu oricine care doreste sa-si deschida o afacere se poate atinge de acea zona. Acolo majoritatea spatiilor (cladiri nationalizate) se afla in administrarea primariei si sunt rezervate “clientelei”, “rechinilor”. Trebuie sa fii bine conectat. In momentul in care conexiunea ta a cazut/s-a deteriorat,...vine garda financiara si-ti cauta nod in papura pentru a te forta sa inchizi, ca deh...noul client a platit mai mult “accesul” in zona...iarasi ne lovim de aceeasi concluzie coruptia. Da, in plina criza economica Romania inca isi permite luxul asta, sau mai ales datorita crizei se aplica sintagma “scapa cine poate, nu?”

Romania are un potential turistic extraordinar prin istoria sa necunoscuta. Preferam sa exacerbam importanta lui Dracula-personaj comercial, ireal dintr-un roman fantastic, de care pana si americanii s-au plictisit, in conditiile in care mostenirea noastra dacica este demna de un serial SF (a se vedea articolele Piramida holografica din Ceahlau, si Noi nu suntem urmasii Romei). Sa nu uitam ca in aceasta vara o echipa de specialisti de la Oxford University anuntau descoperiri uluitoare in Marea Neagra, descoperiri care plaseaza spatiul nostru ca zona de pornire a Potopului-Marea Neagra fiind tocmai o ramasita a acestuia. De altfel nu ar fi surprinzator deloc daca ne gandim ca Arca lui Noe a fost descoperita in muntii Ararat din Turcia (vezi articolul Wyatt-alte descoperiri).

Specialistii aflati in conducerea Ministerului Turismului nu au dat dovada niciodata de o cunoastere profunda a potentialului tarii noastre (aceasta implica mult studiu si lectura cu care nu si-au batut capul domniile lor) si nici a marketingului de nisa. Marea lor majoritate sunt “oameni de turism” din vremuri comuniste care nu stiu sa aplice strategiile de promovare necesare, si nu stiu sa caute avantajele comparative ale tarii noastre ca destinatie. Domnilor, suntem o tara mica, cu un relief bogat, dar nu trebuie sa ne oprim doar aici pentru ca cine vrea sa mearga doar intr-o statiune de munte –poate alege Elvetia, Austria, Nordul Italiei cine vrea la mare are Slava Domnului de unde alege Spania, Italia, Grecia, Turcia, Cipru, etc , haideti sa ne gandim la un marketing de nisa!!!! Ce avem noi si nu mai are nimeni?????? Suficiente!!!!! Cercetati si iarasi cercetati ...Avem atractii reale, serioase. Daca Dvs asteptati ca o firma de marketing din strainatate sa va faca publicitate si sa va spuna cu ce ne mandrim, rezultatul este cel cu frunza..si Carpathian Gardens.:))) pe de o parte firma nu a gresit, cei care au lucrat la branding au fost sinceri, cum vad ei Romania? Ca o banala gradina verde....
Desi actuala ministra si-a depasit predecesorii in ignoranta si lipsa celui mai elementar bun simt (mai ales prin sugerarea promovarii “fetitzelor” ca imagine a tarii- adica Romania un fel de Thailanda a UE) nici ceilalti nu exceleaza la capitolul cunostinte. “Specialistii” din minister ar fi trebuit sa stie cum se face o sigla, cat costa, etc. In plina criza economica marketingul de gherilla ar fi fost cel mai indicat.
Nu pot sa nu rememorez episodul in care, in cadrul Targului de Turism de la Londra (cel mai mare targ de turism) Romania participa cu un brand axat pe Delta Dunarii,in plina Gripa Aviara iar la conferinta de presa, specialistii din minister nu au facut nici un fel de declaratie pretinenta dand doar “din colt in colt”. Cred ca au fost fericiti- s-au plimbat putin si ei la Londra, nu? Ce mai conteaza ca nu au convins pe nimeni de faptul ca Romania merita vizitata?

Ce-i mai lipseste Romaniei?
Industria suvenirurilor. Da! Ati auzit bine, cand plec din Romania as vrea sa iau cu mine cateva amintiri palpabile, sa duc cunostintelor, colegilor, prietenilor din strainatate un suvenir dragut, util de bun gust care sa le aminteasca de existenta acestei tari: Romania. In comertul romanesc magazinele de artizanat si-au pastrat izul socialist. M-am gandit adesea la utilitatea goblenurilor, a buzduganelor de lemn, a farfuriilor de lemn asa-zis decorative cu imaginea prost executata a lui Vlad Tepes ori Dracula... Ma cuprinde o mare jale cand ma gandesc la materialul folosit si cantitatea de munca inmagazinata intr-un produs finit inutil si inestetic.
Ma intreb mereu, de ce nu avem si noi ca altii macar acele butiquri de amintiri pline de prostioare reprezentative pentru tara noastra (chiar daca made in China). Nu ne-ar prinde si noua bine sa ne bem cafeaua dintr-o cana moderna I Love Romania, sa o asezam cuminte pe un suport de pahare elegant care evoca frumusetile patriei ori ale Micului Paris intr-un mod original si nekitschios? sa ne amintim de sarcinile zilnice fixandu-le de frigider cu un magnet ce ne evoca traditia romaneasca? Mi-ar place sa pot duce unui copil un suvenir de plus in forma unui urs carpatin, a unei vulpi, a unui cerb, a unei veverite, oi. Lista “obiectelor-ambasador” e infinita si, made in China ori nu (ar fi minunat sa putem incuraja productia proprie), putem cel putin sa cream o piata care sa aduca comerciantilor nostri incasari frumoase in timp ce turistul sa plece multumit si sa promoveze involuntar imaginea tarii noastre.

Laudabila initiativa celor de la Horezu de a crea minifarfurioare magnetice! Din pacate nici suvenirurile lor nu se gasesc chiar la orice colt de strada.
Constat cu stupoare ca artizanatul romanesc este din ce in ce mai prost executat si nejustificat de scump. Pentru a impleti utilul cu esteticul si traditionalul am fost nevoita sa fac o plimbare pana in Harghita la vechii artizani unguri care inca isi mai pastreaza mestesugul si inca mai vand lucruri frumoase, si utile. Am avut aceleasi senzatii de uimire, curiozitate incantare sa le vizionez magazinele ca atunci cand eram copil si admiram jucariile ingenioase executate manual din lut sau lemn. Cineva “a batut” Bucovina pentru a-mi gasi un colan din margelute –din pacate culorile seamana a arlechin si nu par a avea nimic in comun cu portul nostru popular. Celebrele ii de Breaza (deja consacrat de scumpe) acoperite de broderie sparta si fir de borangic cusut in motive florale, sunt mult mai simple astazi si depasesc 500RON/bucata intr-un oras de provincie , restul iilor sunt executate in punct mare amintindu-mi de lucrul stangaci al unui elev de scoala primara. Am cautat celebrii “pupaciosi” (doua papusi de lemn cu capete de plastic si guri magnetice) dar ei nu mai exista in modelul consacrat ci intr-o forma mult diferita, mai putin atragatoare si scumpa (49RON).

Cunosc multi profesionisti in turism, tineri romani care lucreaza in strainatate stiu exact ce se cere, cunosc mecanismele pietei, stiu ce inseamna sa faci turism adevarat, s-ar intoarce oricand in Romania dar nimeni nu are nevoie de ei. Romania este plina de specialisti (mai exact-specialiste) cu alte talente (sunt frumoase si sexy –singurul lucru care se vinde in acceptiunea romaneasca) si de o ignoranta dusa la extrem.

Discurs memorabil in Congresul American

Sun, 20 Feb 2011 01:46:31 +0100

Mohammed Hosny Mubarak

Thu, 17 Feb 2011 14:46:12 +0100

Interviurile cu Dna Mioara Roman despre lumea araba, mi-au parut intotdeauna foarte placute, dar pline de parfum istoric. Din pacate Domnia sa ne prezinta o societate apusa, si putin din ceea ce ne povesteste se mai regaseste in realitatea tarilor arabe de astazi. La aceasta este posibil sa se adauge si o oarecare lipsa de contact cu oamenii de rand, avand in vedere faptul ca diplomatii si familiile acestora au un alt statut intr-o tara straina. Aproape la fiecare interviu acordat pe care l-am citit am gasit multe discrepante intre amintirile Domniei Sale si realitate (cel putin in ceea ce priveste Egiptul).
Intr-un interviu recent acordat ziarului Academia Catavencu in care Dna Roman isi exprima convingerea ca Egiptul nu va rata sansa pe care a ratat-o Romania, Domnia Sa mai afirma despre fostul presedinte egiptean octogenar ca a fost un “ofiteras ajuns politic”. Chiar daca discursurile presedintelui Mubarak nu s-au comparat cu cele ale lui Sadaat ori Nasser cred totusi ca in final faptele si rezultatele sunt cele care conteaza. Exista vorbitori innascuti si ...oameni de actiune.

Pornind de la afirmatia dnei Roman despre presedintele egiptean “ofiteras ajuns politic”, avand in propria familie un zburator militar, si stiind ca a fi pilot militar inseamna mai mult decat a “invarti covrigul” si a trage de mansa, ofiterasii ajunsi politic in acceptiunea romaneasca sunt chiar o specie repugnabila(pentru detalii consultati blogul pilotilor militari in rezerva –acest articol). Tocmai pentru ca am copilarit intr-o unitate militara de aviatie am inteles de la inceput atitudinea presedintelui egiptean care a refuzat sa plece (lucru pe care media nu l-a inteles) in timpul revoltelor din Ianuarie-februarie 2011.

In toate cazurile, afirmatia Dnei Roman m-a intrigat si mi-a starnit curiozitatea astfel incat am facut propriile cercetari in enciclopediile online si am descoperit ca de fapt toata cariera militara a presedintelui Mubarak s-a dezvoltat mult inaintea celei politice. Din cariera fostului presedinte nu reiese deloc ca ar fi un ofiteras ajuns politic, nemaivorbind de faptul ca a participat in razboi, iar dpdv profesional cred ca numai colegii de breasla isi pot “da cu parerea” in nici un caz un jurnalist care a avut onoarea de a-I lua un interviu cu o singura intrebare, in anii ’70 cand acesta era doar Vice Presedinte.

Redau mai jos Biografia militara a presedintelui Mubarak

Mohammed Hosni Sayyid Mubarak a fost al 4-lea presedinte al Egiptului in perioada 1981-2011. Mubarak a fost numit Vice Presedinte in 1975 si a preluat conducerea tarii dupa asasinarea fostului presedinte al republicii Anwar El Sadat in 14 octombrie 1981. Mubarak a avut cea mai lunga conducere din Istoria Egiptului de la Mohammed Ali Pasha.Inainte de a intra in politica Mubarak a fost un ofiter de cariera in Fortele Aeriene Egiptene, ajungand la gradul de Maresal.

Mubarak s-a nascut pe 4 mai 1928 in Kafr-El-Meselha, Monufia, Egipt. Dupa absolvirea liceului a urmat cursurile Academiei Militare obtinand diploma in Stiinte Militare (in 1949). Ulterior a urmat Air Force Academy devenind ofiter-pilot si primind diploma in Stiinte Aviatice.

Ca ofiter al fortelor aeriene, Mubarak a zburat in diverse formatii si unitati, servind doi ani in escadrila Spitfire. In anii ’50 el avea sa se intoarca in Air Force Academy ca instructor (pana in 1959). Din 1959 pana in 1961 Mubarak a beneficiat de traininguri suplimentare in URSS, la Scoala Sovietica de Pilotaj din Moscova si la Kant Air Base, langa Bishkek in Kyrgyzstan –astazi baza aeriana a Armatei a 5-a rusesti. Mubarak a beneficiat de training pe avioane Ilyushin Il-28, Tupolev Tu-16 jet bomber, dupa care a urmat Frunze Military Academy in 1964.
La reintoarcerea sa in Egipt Mubarak a fost comandant de baza, preluand comanda Cairo West Air Base in Oct 1966 si apoi pe cea a Beni Suef Air Base. In noiembrie 1967 Mubarak devine comandantul Air Force Academy si doi ani mai tarziu Seful Statului Major al Aviatiei Militare Egiptene.
In 1972 Mubarak este numit Ministru al Apararii si in anul urmator e promovat la rangul de Maresal Sef al Aerului pentru meritele sale deosebite din timpul October War 1973. Mubarak a fost foarte apreciat in revistele de specialitate pentru performantele din timpul razboiului cu Israelul din 1973.

Mubarak a fost in final numit Vice Presedinte al republicii devenind loial politicii presedintelui Sadat. El a luat parte la consultarile guvernului in ce priveste intelegerile de pace cu Israelul.

In urma revoltelor din Egipt in ianuarie 2011 si la presiunile externe, presedintele Mubarak s-a retras din functie lasand guvernarea Republicii in responsabilitatea Consiliului Suprem al Fortelor Armate. Surse media afirma ca Presedintele, a carui stare de sanatate era precara inca din 2010 (suferind o interventie chirurgicala in vara), a lesinat de doua ori in timpul discursului inregistrat de Joi seara in care anunta ca nu va ceda presiunilor externe, intrand in coma dupa discurs. A doua zi Seful Armatei avea sa faca o declaratie oficiala in care Mubarak a renuntat la Presedintia statului.

Presedintele egiptean a parasit Palatul Prezidential si s-a retras in vila sa din Sharm El Sheikh. Casele Regale ale UAE, Qatar, Arabia Saudita si-au oferit sprijinul invitandu-l in regatele lor insa Presedintele a refuzat preferand sa ramana in vila sa din Sharm alaturi de familie. Starea sanatatii sale este in continuare precara, fostul presedinte refuzand orice tratament in strainatate si cerandu-le apropiatilor privilegiul de a muri in tara sa.

Mai multe articole despre ultima seara a presedintelui la Palat aici
http://www.alarabiya.net/articles/2011/02/15/137787.html
http://www.alarabiya.net/articles/2011/02/14/137565.html
http://www.alarabiya.net/articles/2011/02/13/137490.html

Un grup de tineri egipteni, a lansat evenimentul Facebook -Respect-Farewell care va avea loc Vineri 18 febr 2011 in fata Palatului Prezidential din Cairo, unde egiptenii isi vor lua un respectuos “la revedere” de la presedintele lor. Evenimentul a adunat pana in aceasta dimineata 4000 adeziuni. Un eveniment similar va avea loc tot maine in fata moscheii Mostafa Mahmoud, la acesta se anuntasera pana in aceasta dimineata in jur de 1.000 participanti. Tinerii organizatori ai acestui eveniment nu sunt lucratori ai palatului prezidential, asa cum afirma media, ci studenti la American Univeristy of Cairo. Daca lucratorii palatului si membri ai partidului aflat la guvernare atatia ani, au in agenda un eveniment similar, consider ca e dreptul lor democratic de a aduce un ultim omagiu fostului presedinte iar numarul lor se va adauga probabil celui de 5.000 persoane care si-au anuntat deja participarea.

Iata ce spun initiatorii despre acest eveniment:

“George Bush a fost extrem de detestat atat in S.U.A cat si in strainatate. A implicat SUA in doua razboaie mari in care mii de soldati americani au fost ucisi. Economia americana s-a prabusit in timpul administratiei sale generand milioane de homeless si de americani foarte saraci. Dupa toate astea a fost inca onorat de poporul sau oferindu-i-se demnitate si onoare la sfarsitul mandatului. Din cauza respectului pe care americanii il arata presedintilor lor, intreaga lume ii respecta. Stiu ca lumea intreaga respecta revolutia egipteana dar tot noi vom fi amintiti ca poporul care si-a batut joc de presedintele sau i-a injurat, scuipat, lovit, rupt fotografia. Si pe toti cei care spun ca nu a facut decat rau , ii sfatuiesc sa se gandeasca la faptul ca Egiptul putea fi in acesti 30 ani ca Iran sau Irak, ori Siria, Libia, Liban, cu raboaie, razboaie civile, control total si fara internet, ori cu un guvern islamic extremist.”

“Vom sta acolo in fata palatului prezidential cateva ore sa aratam intregii lumi ca mai exista inca oameni care pot arata respect presedintelui lor. Vom avea si un moment de reculegere pentru victimele revolutiei la fiecare ora fixa (orele 14.00, 15.00 si 16.00).”

“Scopul acestui eveniment este sa-l onoram pe acest om care a servit tara timp de 60 ani, indiferent daca il placem sau nu...este obligatia noastra morala pentru ca in final el este un erou de razboi care a impiedicat ca Egiptul sa devina ca Irak, Iran ori alte state arabe, l-a protejat de un guvern islamic extremist , este o persoana publica si un simbol pentru ultimii 30 de ani.
Sunt impotriva regimului si a guvernarii sale, impotriva coruptiei dar nu pot sa ignor ce s-ar fi intamplat cu aceasta tara daca el nu era o minte stralucita in afaceri externe. Da a avut defectele lui si da, a ramas la conducere mult prea mult crezand, din teama si preocupare, ca este cel mai potrivit sa conduca, si da probabil ca a furat dar orice presedinte in locul lui ar fi facut-o caci puterea corupe. Daca am fost slabi trebuia sa ne asteptam la acest fapt si a fost vina noastra ca nu am ridicat vocile timp de 30 ani- “Un popor de oi naste un guvern de lupi”. De asemenea refuz sa cred ca a ordonat soldatilor si politiei sa traga in populatie. Trebuia sa acorde mai multa atentie afacerilor interne si sa realizeze ca oamenii din subordinea lui trag foloasele mai mult decat el. Acesta nu este un sindrom Stockholm ci doar un mod de a incheia o lunga istorie pornita din respect. Dumnezeu sa-l ierte si sa ne protejeze de puterea care orbeste.”

Revolutia egipteana-coincidente?

Sun, 20 Feb 2011 11:17:20 +0100

"The water in a vessel is sparkling; the water in the sea is dark. The small truth has words which are clear; the great truth has great silence". Rabindranath Tagore

Iata si coincidentele despre care va vorbeam si care imi dau senzatia ca Egiptul a fost testat destul de mult in ultima perioada:

Inaintea revolutiei:

-In vara 2010 apare criza privind bazinul Nilului si includerea altor state africane in ecuatie, in momentul in care Etiopiei i s-a propus de catre israeliti constructia unui baraj pe unul din izvoarele fluviului.
-Tot in 2010 se vorbea despre constructia de catre Israel a unui canal paralel cu canalul de Suez lucru care ar conduce la o simtitoare reducere de venituri pentru Egipt.
-In statiunea Sharm El Sheikh plina de turisti apar la sfarsitul lui 2010 incidente legate de o specie de rechin oceanic, al carui habitat nu a fost niciodata Marea Rosie. Specialisti oceanografi din SUA s-au deplasat la Sharm pentru a incerca sa afle cum au ajuns acestia in Marea Rosie, ce a putut declansa apropierea de tarm si atacurile asupra scufundatorilor. In acele momente stiti ce valuri de ingrijorare a starnit media occidentala si cat de dramatic a scazut numarul turistilor din Sharm. S-a vehiculat si informatia ca unul din acesti rechini prinsi avea un transmitator, s-a dat vina pe Israel. S-a ras mult de aceasta explicatie insa un mic semn de intrebare cred ca a ramas (cum au ajuns aceste vietuitoare tocmai aici?)
-In noaptea de 31dec/01 jan(noaptea Sf Silvestru pentru crestinii copti) un sinucigas s-a detonat in fata unei biserici din Alexandria chiar la ora iesirii de la slujba. Au murit 20 crestini printre care si copii, 20 suflete nevinovate pentru care crestinii copti au jelit. Incidentul a fost pentru crestini cireasa de pe tort, adaugandu-se deteriorarii relatiilor crestini-musulmani din ultimii 10 ani si lungului sir de atacuri izolate a unor descreierati musulmani. Crestinii mai manifestasera si alta data pentru drepturile lor si pentru lipsa de reactie a autoritatilor, pentru tergiversarea proceselor intentate musulmanilor atacatori. Un asemenea incident putea foarte usor sa ridice 12 milioane de egipteni copti impotriva sistemului. Pentru aplanarea conflictului autoritatile au luat masuri rapide au condamnat imediat pe cei care isi asteptau sentinta de luni/ani, au inceput sa lucreze la relaxarea legislatiei in favoarea coptilor. S-au facut campanii media puternice pentru ca se astepta un alt atac de Craciun (coptii sarbatoresc Craciunul in ianuarie). Pentru detalii consultati articolul mai vechi Revelion Insangerat...Despre autorul atacului, autoritatile au spus ca este vorba de un reprezentant al miscarii musulmane salafite –puternica in Alexandria iar printre musulmani circula zvonul ca e vorba despre un crestin copt care s-ar fi sacrificat pentru ca ceilalti sa obtina mai multe drepturi. Am incercat sa explic unui musulman credinta crestina vis a vis de sinucidere si faptul ca aceasta este exclusa din conduita unui adevarat crestin, spre deosebire de musulmani. M-am facut inteleasa destul de greu. In timpul revolutiei s-a zvonit ca autorul moral al atentatului nu e nimeni altul decat Mubarak care ar fi vrut sa tina egiptenii ocupati cu altceva. Oare? Ar fi riscat Mubarak o revolutie a crestinilor, in conditiile in care atatia copti au impanzit SUA, Australia si alte tari occidentale? Si cat timp i-ar fi tinut Mubarak ocupati pe egiptenii copti? In plus, ridicarea lor ar fi putut degenera usor intr-o revolutie. Ar fi riscat Mubarak granitele tarii, tinand armata ocupata cu demonstratii sau un razboi civil? Este clar ca acum mult hulitul presedinte a devenit vinovat de toate relele, fiecare ministru incercand sa-si salveze pielea aruncand “pisica moarta”. Va mai amintiti zvonurile despre Ceausescu? Dar despre Nicu Ceausescu care “viola” copii si femei?

In timpul revolutiei...

-La inceputul manifestatiilor, din Vinerea Furiosa, totul decurgea normal, participantii erau pasnici, si manifestau impotriva regimului. Spre dupa-amiaza a aparut un nou val in Tahrir, care a dat peste cap ordinea lucrurilor. (Manifestatii pasnice au avut loc si Marti si nu s-au inregistrat devastari ori comportamente reprobabile..).Cine au fost acei oameni care s-au alaturat mai tarziu? Cum de le-a trebuit atat timp sa-si ia avant? Ce i-a determinat sa se dezlantuite astfel?

-Politia asaltata a fugit, sectiile de politie parasite au incaput in mana gloatei de asa zisi demonstranti oameni fara scrupule care au pus mana pe munitie si armament si au pornit sa talhareasca furand si distrugand proprietatea privata: masini, case, oameni. Pentru retragerea politiei si scaparea detinutilor se spune ca tot Mubarak este vinovat, ca ar fi fost strategia sa. Nu avem de unde sti dar timpul ne va dezvalui toate aceste aspecte.

-Au avut loc multe devastari. S-a spus la TV despre devastarea unui spital de copii informatie care a mahnit majoritatea populatiei (era un spital construit din donatii pentru tratamentul copiiilor bolnavi de cancer). Ulterior nu s-au mai facut referiri la aceasta.

-S-a vorbit mult despre devastarea Muzeului de arheologie insistandu-se ciudat de mult pe ignoranta hotilor care cautau aurul in magazinul de suveniruri si in vitrinele de la parter cand orice persoana care a vizitat vreodata muzeul stie ca toate kilogramele de aur se afla la etaj in Colectia lui Tuthankamon si in sala bijuteriilor. Oare hotii care s-au incumetat sa intre in Muzeu, chiar au venit cu lectiile nefacute si nu stiau ce e de furat? Ori pur si simplu i-au intimidat lacatele atarnate de grilajele camerei comorii? Nu cunosc detalii ale pazei in acele zile tulburi dar citeam pe un alt blog ca in acel moment in muzeu se aflau doar 3 gardieni. Iarasi ciudat ca nu stim ce au pazit camerele de supraveghere si cum de au avut hotii o ora la dispozitie sa-si faca de cap iar gardienii nu au auzit cand vitrinele au fost sparte? Vorbim despre un palat vechi cu peretii inalti, unde ecoul este puternic. Palatul se afla intr-o curte si nu direct in strada deci fonic nu era atat de expus galagiei de afara. Multe semne de intrebare...Pentru a aprofunda tema va recomand articolul altui roman in Egipt care dezvolat pozitia oficiala initiala a Dr Hawass si apoi cea ulterioara, precum si un alt blog care aprofundeaza problema; In ultimele zile au fost recuperate bucati din piesele disparute, prof Hawass ridicand numarul artefactelor gasite la 4. Ele au fost descoperite in curtea muzeului iar statueta lui Akenathen abandonata in Tahrir in afara complexului muzeal.No comment...
-In ce priveste canalele TV CNN si Al Jazeera, pur si simplu mi-a fost sila sa le mai urmaresc pentru pozitia partinitoare si insistentele legate de “vocea intregului popor” privind plecarea imediata a lui Mubarak (poate singurul post care si-a pastrat oarecum echidistanta a fost Al Arabiya). Jocul Casei Albe mi s-a parut evident. Intai sustinerea aparenta a regimului, apoi dezinformarea CNN (asa cum spuneam in articolul precedent s-a insistat pe masele din strada care nu reprezentau nici 1% din populatia tarii) in baza careia toti egiptenii au iesit in strada. Oare? Din 20 milioane de locuitori ai capitalei? Corespondentii CNN care traiau efectiv in Egipt si care au incercat sa expuna parerea populatiei neparticipante care nu voia doar schimbarea de dragul schimbarii- nu au mai intrat in direct cu CNN . Ulterior, dupa concesiile extraordinar de mari facute de Mubarak, anuntand alegeri in toamna si promitand sa nu mai candideze, masele din Piata cer in continuare plecarea imediata in conditiile in care nu aveau o alta alternativa la guvernare, iar Obama, vadit “impresionat” de mase cere demisia imediata a presedintelui egiptean. Chiar asa de tare s-a speriat SUA in doar doua zile? Chiar asa usor sacrificau securitatea zonei si implicit a Israelului de dragul poporului egiptean? Iarasi ma indoiesc, prea usor s-a cedat atunci cand inclusiv analistii americani intrebati in primele zile indicau faptul ca Egiptul are o populatie de 80 milioane care inca nu si-au spus parerea.
-Inca un lucru care nu s-a spus prea clar, ci doar pe jumatate este ca ajutorul american de 1,2 miliarde $/an nu consta in bani cash ci in armament(care sunt sigura ca nu era chiar de ultima generatie). Pentru mine aceste jumatati de adevar reprezinta tot niste minciuni si instrumente de manipulare a opiniei publice americane.
-In momentul in care s-au facut contrademonstratii si sustinatorii lui Mubarak au intrat in Tahrir, toti demonstrantii au fost intr-o stare de negare spunand ca toti contrademonstrantii sunt securisti sau au fost platiti de Mubarak. Avem o vorba din popor care spune ca “hotul striga primul-Hotii!!!” Au circulat si filmulete pe YouTube in care unii pretindeau ca au fost abordati de securitate si li s-a dat bani sa vina la demonstratia ProMubarak , oare cineva abordat intr-adevar de securitate are curajul sa vorbeasca pe You tube in conditiile in care securitatea inca lucreaza in tara cu sau fara Mubarak? Cum oare as putea crede un demonstrant bine imbracat ca “face foamea” asa cum spune el in engleza pe You Tube cand stiu cum arata saracii (care habar nu au engleza si nu-si permit luxul unei geci) si cand i-am vazut pe saraci incercand sa-si vanda in continuare fructele si legumele printre gloante si bombe lacrimogene? Oare proprietarii de camile care au intrat in Tahrir erau toti politisti (e drept si ei aveau aceste animale in dotare) cand singurul loc in Cairo unde vezi camile este platoul Giza-unde proprietarii de camile fac bani din turism, devenit inexistent? Oare e greu de crezut ca unii din acesti oameni, disperati ca si-au pierdut unica sursa de venit, au fost sinceri? Nu pot si nu vreau sa neg posibilitatea implicarii regimului Mubarak in mituirea unor demonstranti insa prefer un adevar cert unuia care circula pe net cu titlul de adevar si sunt mai curand inclinata sa-i cred pe cei saraci care in naivitatea lor copilareasca vin si se lauda cu pachetele (conserve si bani) pe care le primesc regulat (o data la 2-3 zile) pentru a merge in Tahrir. Deci la capitolul sinceritate in manifestatie nu ma pot pronunta dar cred ca pentru “impresie artistica” au fost mituiti multi si probabil din ambele tabere.
Mi se pare totusi pacat ca imaginea tinerilor care au luptat pentru un ideal sa fie asociata acestor revolutionari de ocazie care par a-si fi facut din titlul de demonstrant o adevarata profesie .
-Tot legat de contrademonstranti (pentru ca am fost intrebata unde au fost cei care il sustineau pe Mubarak) as vrea sa mai subliniez faptul ca dupa conflictele intre cei Pro/Contra din Tahrir, contrademonstrantii - care nu-l sustineau pe Mubarak neaparat ci continuarea reformei 6 luni sub Mubarak - au fost mutati in alta piata din Mohandessin. Cate dintre posturile TV au vorbit despre ei si numarul lor?
Si apoi sa nu uitam ca in timpul acestor evenimente egiptenii de rand aveau de pazit case si masini, aveau de mers la serviciu.

-Cu cateva zile inainte de asa zisa Vinere a plecarii lui Mubarak (4 februarie) pe Facebook s-a organizat un eveniment (gen event) al neparticiparii ceva in genul “NU Vinerii plecarii” in doua zile acest eveniment avea peste 190.000 adeziuni (adica 190.000 utilizatori egipteni Facebook, care erau impotriva!!!!). Ati auzit in media despre aceasta?
Nu vreau sa afirm ca Mubarak era super iubit, de populatie dar nici atat de mult urat de toata lumea dupa cum a fost portretizat de Media internationala. Majoritatea egiptenilor simteau nevoia unor schimbari radicale insa teama de a urma exemplul Iranului, dat fiind faptul ca opozitia insemna doar Fratia Musulmana(poate intentionat tolerata de regim si folosita ca sperietoare) si lipsa unor alternative viabile (intrebarea pe buzele lor era : Bine il dam jos pe Mubarak si cu cine il inlocuim?) i-a determinat sa se resemneze. Reticenta vis a vis de aceste demonstratii s-a datorat si manifestantilor dezorganizati care initial nu aveau nici un plan si nu ofereau nici macar o alternativa (buna sau proasta) la guvernare.
-Desi a dezmintit participarea/organizarea revolutiei, Fratia Musulmana si-a tradat prezenta in Alexandria cand la slujba din “Vinerea plecarii” au facut cateva greseli ritualice, permitand existenta a doua grupuri cu doi conducatori in timpul aceleiasi ceremonii. Tot in acea zi, o mare parte din manifestanti si-a schimbat mesajele in unele mult mai dure , specifice lor. De altfel ca un fapt curios care mi-a atras atentia inca din primele zile a fost si devastarea magazinelor Drinkies(singurele din oras care comercializeaza bauturi alcoolice). Poate ca in nebunia de atunci si devastarile de mall-uri nu s-a acordat suficienta atentie acestui fapt dar mi se pare cel putin dubios sa constat ca pe o strada cu un sir de magazine lipite unul de celalalt, nici unul nu a fost atins cu exceptia Drinkies al carui oblon din fier inchis cu lacat a fost fortat cu ranga, s-a intrat in interior dar nu pentru a se fura ci pentru a se distruge toate sticlele din rafturi (am vazut cu ochii mei o mare de cioburi acoperind planseul). Acelasi lucru mi-a fost comunicat si de alti romani care locuiesc in diverse zone ale orasului-nici un magazin atins in zonele lor cu exceptia Drinkies unde nu s-a furat ci s-a devastat. O prietena din Cairo imi povestea acelasi lucru cu privire la cluburile de noapte din Giza. Pentru un credincios musulman cred ac mesajul e clar, aceste shopuri fiind considerate locuri de pierzanie.

-Pe parcursul acestor zile ale revolutiei au mai avut loc demonstratii la care s-au alaturat egipteni cu steaguri, scandand nici Sus si nici Jos Mubarak ci pentru Egipt. Oameni care satui de situatie doreau iesirea din criza si o tranzitie usoara. I-am vazut pe strazile Alexandriei indreptandu-se spre piata din Mansheya. Foarte foarte multi si in Cairo in Tahrir. Si despre ei s-a spus ca sunt antiMubarak si ca il vor pe presedinte jos, acum, imediat. Oamenii acestia de fapt voiau doar liniste cu sau fara Mubarak, o siguranta si o incheiere fericita a intregului conflict.

-Alte coincidente curioase din timpul revolutiei egiptene: armata atentiona populatia asupra unei ambulante furate din care ocupantii, posibili detinuti, trageau in populatie, pur si simplu.. Oare detinutii nu aveau alta treaba decat sa traga in populatie in conditiile in care armata era pe urmele lor? Marea majoritate a lor, scapati fiind s-au ocupat de jafuri si de fuga. Or fi fost teroristii nostri cu “Ceausescu tatuat pe piept” care semanau panica in randurile civililor?
-Inca o coincidenta este clipul din articolul anterior cu masina “furata” a ambasadei SUA care facea ravagii printre demonstranti. Chiar asa de “descoperita” a fost ambasada SUA de obicei mai pazita decat palatul lui Mubarak?

-In perioada incapatanarii demonstrantilor de a face vreo concesie, au circulat (si inca circula) informatii cu privire la situatia dezastruoasa de la granitele Egiptului cu Gaza, palestinienii fortand si miscand granita si de infiltrarea unor agenti Hamas si Hezbollah in Sinai. Demonstrantii sustin ca si acesta este un plan de dezinformare al lui Mubarak, insa realitatea este alta pentru ca de o saptamana nici un picior de palestinian nu mai are voie sa intre in Egipt, sub nici o forma. Mai circula si informatia ca nave ale armatei americane sunt in Suez, bine echipate cu elicoptere de lupta. Si un portavion. O nava este stationata in Damietta. Iarasi, intr-un interviu telefonic televizat (post Tv egiptean foarte cunoscut) cu un strateg militar (militar in rezerva) aflam de situatia sensibila din Sinai (inutil de spus ca armata israeliana este pregatita) cand acesta facea apel la calm si la a lasa armata sa-si faca treaba unde trebuie si a nu o mai tine ocupata in Tahrir. Pro demonstrantii spun ca si aceasta e o campanie de dezinformare desi ciudat, ca unul din canalele de pe You Tube care confirma informatia si intra in detaliile prezentei americane este total anti Mubarak (pe care il numesc Sionist-datorita mentinerii pacii cu Israelul)
-Joi 10 februarie, CNN si Obama anunta ca Presedintele Mubarak va avea un speech in care va demisiona! Chiar asa, SUA spune ce are de facut presedintele altui stat in politica lui interna... Care a fost jocul Casei Albe? Daca intr-adevar Mubarak era hotarat sa demisioneze de ce a trebuit sa anunte administratia de la Washington acest lucru ? Parca Egiptul era un stat suveran..cel putin din diplomatie sau curtoazie putea sa taca pana la speech-ul presedintelui egiptean. Masele se bucurau si se felicitau pe Facebook si telefonic pentru Victorie iar deziluzia a fost uriasa cand seara presedintele Mubarak a declarat ca va ramane pana la alegerile din toamna. Aceasta are loc in conditiile in care a doua zi, Vineri, se anuntase foarte grea cu mari mobilizari de demonstranti. Iarasi intrebare: ce a urmarit Casa Alba cu acel speech, sa forteze mana presedintelui Mubarak, sa-l umileasca aratandu-l ca pe un umil servitor in fata comunitatii internationale sau sa revolte masele? Nu cred ca simpla iesire la scena deschisa a lui Obama a fost doar o grosolana eroare diplomatica....
Presedintele Mubarak afirma Joi seara ca nu i-a stat niciodata in fire sa cedeze presiunilor externe (e si normal pentru un ofiter), totusi a doua zi Seful Armatei avea sa anunte ca Mubarak s-a retras din functie lasand fraiele tarii in mana Armatei.. oare securitatea tarii era in atat de mare pericol? ...vom afla si asta la timpul potrivit.
In toate cazurile comportamentul SUA este destul de evident si un semnal de alarma pentru toti partenerii sai, liderii pro-americani.

In incheiere voiam doar sa precizez ca nici eu si nici familia nu facem parte din categoria sociala favorizata de regimul Mubarak, din contra ne-am lovit de multe ori de birocratia si necesitatea unor pile, relatii, cunostinte pentru a initia vreun proiect de anvergura(ca si in Romania, de altfel), dar toti oamenii lucizi din jurul meu cu care am intrat in contact de atatia ani de cand traiesc aici, toti cei cu gandire economica, cu viziune pe termen lung, pro sau anti Mubarak, au fost pentru o tranzitie usoara si pentru continuarea Reformei timp de 6 luni, cu “mult hulitul” presedinte ca garant al stabilitatii. Aceasta s-a datorat in principal retragerii investitorilor straini, caderii bursei si a lirei. Nimeni din cei care au afaceri serioase si responsabilitati fata de angajati si familiile acestora nu s-a bucurat de precipitata plecare a presedintelui, lasand economia si lumea afacerilor in aer, cu incertitudinea a ce se va intampla de acum inainte dpdv legislatie, impozite, taxe, etc.
Cine se bucura? In principal masele nestiutoare, somerii, cei care cred ca de maine vor fi toti milionari si ca schimbarea inseamna automat prosperitate pentru toti. Probabil ca vor avea un soc cand preturile pe care le platesc se vor alinia mai bine trendului international sau cand statul care a inregistrat pierderi colosale va incepe sa inchida fabricile ori cand vor constata ca turistii se incapataneaza sa nu mai vina in urmatoarea perioada, din lipsa sigurantei mai ales cu sumbra perspectiva a unui stat condus de Fratia Musulmana.

Ce va urma, vom vedea, sper in continuare ca aceste temeri ale mele sa fie doar temeri, prin aceste posturi am vrut doar sa atrag atentia asupra acestei revolutii care trebuie privita detasat, asa cum privim noi azi revolutia romana. Adevarul ca de obicei este undeva la mijloc. Il vom afla in amanunt peste vreun deceniu, probabil; in plus nu avem de unde sti care este politica reala a SUA-Israel in relatie cu Egiptul si ce si-au spus sefii de state neoficial in aceste zile. Cred ca trebuie sa privim adanc si sa intelegem ca au fost si sunt multe alambicate intrigi in aceasta parte a lumii, multe jocuri si strategii militare, si multe cunostinte de psihologie a maselor, astfel incat acestea, ignorate, flamanzite si infuriate devin pionii principali in declansarea unor revolutii sau razboaie civile. Am mai vrut sa atrag atentia asupra faptului ca nu mai exista revolutii pure asemeni revolutiilor europene ale sec 19 si ca in Egipt, mizele sunt atat de mari incat e greu de crezut ca ceva in politica interna egipteana sa fie lasat la voia intamplarii de catre papusarii mondiali.

Totusi, la nivelul nostru de simpli muritori, speram ca revolutia sa aduca in Egipt mai multe schimbari in bine, acum se deschid noi orizonturi, speram ca egiptenii isi vor folosi libertatea in propiul interes, si imi doresc sa vad ca Egiptul-momentan o nestemata naclaita- e luat, spalat si educat bine pentru a putea straluci din nou asa cum a facut-o odata.

Mai multe despre istoria moderna a Egiptului puteti afla aici

Alte articole despre viata si societatea egipteana puteti citi pe acest blog, folosind tagul Egipt.

*UPDATE
pozitia specialistilor - analisti politici de talie mondiala- despre aceasta revolutie :

1. articolul Google's Revolution factory
2. un alt articol interesant care arunca o lumina noua asupra fenomenului Egypt: The Distance Between Enthusiasm and Reality (republished with permission of STRATFOR.)