Islamul si practicile sale

Shahada (profesiunea de credinta) afirma credinta centrala a Islamului: “Nu exista alt dumnezeu (nm zeu) decat Dumnezeu(Allah– in lb araba, indiferent de religie) si Mohamed este profetul Lui.” Musulmanii repeta shahada de multe ori in timpul ritualurilor lor. Repetarea acestei fraze cu credinta neclintita este ceea ce il defineste pe musulman de nemusulman. Dumnezeul despre care predica Mohamed era deja cunoscut crestinilor si evreilor care traiau in Arabia la acea vreme. Multi arabi insa idolatrizau mai multi zei si spirite a caror existenta o nega Mohamed. El incepe sa-I convinga pe oameni sa venereze Dumnezeul unic si omnipotent, Creatorul. Mohamed explica cum ca Dumnezeu este omniprezent dar invizibil (iar reprezentarea lui in orice forma era un pacat), ca el guverneaza intreaga viata si a I te opune era inutil si pacatos.
Islamul inseamna supunere (lui Dumnezeu). Cel care se supune este musulman. Musulmanii cred ca Mohamed este "sigiliul profetilor" si ca revelatiile sale completeaza seria revelatiilor biblice primite de evrei si crestini. Ei cred cu tarie ca Dumnezeu este unul singur, omnipotent, omniprezent si atemporal dar ca invataturile Sale au fost uitate pana la venirea lui Mohamed. Islamul recunoaste inteleptii si profetii biblici cum ar fi Noe (Noah), Avraam (Abraham, in araba Ibrahim), Moses (Musa) si Iisus (Isa) ca fiind mesageri ai lui Dumnezeu dar considera sacre numai mesajele lor. Islamul refuza credinta crestina potrivit careia Iisus este Fiul lui Dumnezeu si  notiunea de Sfanta Treime. Conceptul de inger pazitor, Ziua Judecatii, invierea mortilor, Rai si Iad, viata eterna a sufletului sunt acceptate si in Islam. 

Indatoririle credinciosilor musulmani formeaza cei Cinci Stalpi ai Credintei. Acestea sunt:
Recitarea Shahadei, rugaciunile zilnice (salat), ajutorarea sarmanilor (zakat), postul (sawm) si pelerinajul (hajj).
Credinciosii se roaga zilnic intr-o maniera precisa dupa ritualul purificarii (spalarii mainilor si picioarelor) de 5 ori pe zi : la rasaritul soarelui, la pranz, la mijlocul amiezii, seara si noaptea. Rugaciunile sunt acompaniate de matanii, si au loc cu fata catre Mecca. De cate ori este posibil se recomanda ca barbatii sa se roage in grup, la moschee, cu un Imam sau conducator al rugaciunii. Rugaciunea de Vinerea (la pranz) la moschee este obligatorie pentru barbati, fiind si un moment prielnic pentru predica liderilor religiosi. Femeile pot participa la rugaciunile publice insa ele sunt despartite de barbati. Majoritatea femeilor se roaga insa acasa. Muezinul isi incepe chemarea la rugaciune pentru intreaga comunitate cu un anumit timp in avans pentru a da posibilitatea credinciosilor sa se pregateasca.   

Ajutorarea sarmanilor (zakat)
Autoritatile islamice timpurii impuneau o taxa pe proprietate, proportionala cu averea fiecaruia. Veniturile astfel obtinute se redistribuiau celor saraci si moscheilor. In plus, multi credinciosi faceau donatii. Desi ajutorarea saracilor este in continuare o datorie a musulmanilor acest lucru nu mai este obligatie legala in Egipt ci mai curand o chestiune privata. Contributiile celor piosi nu se lasa insa mult asteptate.

Postul (sawm)
Ramadanul, a noua luna a calendarului Islamic este o perioada de post obligatoriu in celebrarea primirii cuvantului lui Dumnezeu de catre Mohamed. In timpul acestei luni toata lumea (cu exceptia celor bolnavi sau slabiti, a femeilor insarcinate sau a celor care alapteaza, a femeilor aflate in acea perioada a lunii cand sunt considerate impure, a soldatilor aflati la datorie, a calatorilor aflati in voiaje absolut necesare si a copiilor) se abtine de la consumul de alimente, bauturi (inclusiv apa), fumat, si alte acte impure de la rasaritul pana la apusul soarelui. Cei care intra in categoria exceptiilor vor recupera perioada de post cand situatia de exceptie dispare si postul este posibil. La apusul soarelui postul este inrerupt si are loc prima masa (Iftar). Cei bogati isi permit sa lucreze foarte putin in aceasta perioada. Intrucat lunile calendarului lunar(Islamic) sunt mai scurte decat cele ale calendarului solar (occidental) Ramadan-ul cade in fiecare an la date diferite (mai devreme decat in anul precedent)presupunand eforturi mari pentru cei care lucreaza in aer liber (in anii in care Ramadanul pica in toiul verii).
 
Pelerinajul (Hajj)
Cel putin o data in viata musulmanii capabili fizic si financiar trebuie sa mearga in pelerinaj la Mecca pentru a participa la ritualurile speciale legate de a 12-a luna a calendarului Islamic. Mohamed instituise acest ritual modificand obiceiurile preislamice pentru a sublinia importanta locurilor associate lui Avraam(Abraham )-tatal stramosului lor Ismail.
Hajj-ul are loc o singura data pe an, intr-o perioada specifica, diferita in fiecare an (in functie de calendarul Islamic). In timpul hajjului au loc ritualuri speciale (asemanator pelerinajelor crestine la Ierusalim, in Saptamana Patimilor cu o ordine precisa a pasilor de urmat). Acesta este si motvul pentru care toti credinciosii musulmani trebuie sa faca hajj-ul impreuna, in exact acea perioada. 
Ajunsi la Mecca, pelerinii  se imbraca (se acopera) in vesminte (panze de bumbac late) albe necusute (numai barbatii nu si femeile) si se abtin de la orice activitati considerate impure. Etapele principale ale pelerinajului sunt: sarutarea pietrei negre sacre, inconjurul Kaabei (constructia sacra reconstruita de Avraam care gazduieste piatra), alergarea de 7 ori intre dealurile As Safa si Al Marwa in reconstituirea simbolica a disperatei cautari dupa apa a lui Aghar (izgonita de Avraam in desert impreuna cu fiul ei Ismael) si rugaciunea de pe Muntele Arafat. Sfarsitul Hajj-ului este marcat de Eid al Adha (Sarbatoarea sacrificiului) o sarbatoare marcanta in toata lumea islamica. In timpul acesteia se procedeaza la  sacrificarea unui berbecut in (amintirea sacrificiului lui Avraam).
 
Datorita zecilor de milioane de credinciosi musulmani care vin la Mecca in Hajj si a pericolelor pe care le presupune o asemenea aglomerare umana, Arabia Saudita ofera vize speciale (obligatorii pt Hajj) unui numar limitat de persoane. Limitarea presupune insa o impartire echitabila intre tarile musulmane, in functie de populatia fiecareia. De asemenea, exista anumite limite privind persoanele care au mai fost in hajj si carora li se permite reintoarcerea dupa un numar de ani, pentru a oferi si altor musulmani ocazia de a veni la Mecca in aceasta perioada. In mod traditional, plecarea pelerinilor egipteni la Mecca culmina cu ceremonia Mahmal–ului in timpul careia se prezenta darul national catre Mecca constand in covoare si giulgiuri necesare acoperirii Kaabei si a mormantului profetului (aflat in Medina), pentru ca ulterior pelerinii sa ofere sauditilor acest dar. 

In afara pelerinajului de Hajj , mai exista si micul pelerinaj (Umrah) la care multi musulmani fac apel atunci cand nu reusesc sa ajunga la Mecca in perioada Hajj-ului. Umrah poate avea loc oricand, in timpul anului, este mai scurt, presupune mai putine ritualuri, este mai accesibil sub aspect financiar dar nu este privit ca avand aceeasi valoare spirituala cu Hajj-ul (cu exceptia Umrei efectuate in timpul Ramadanului care-datorita efortului deosebit pe care il presupune- este considerata de clericii suniti la fel de “bine primita” de Dumnezeu ca si un hajj).
Plecarea unui pelerin egiptean la Mecca este ceremonioasa, el fiind dus la aeroport si mai tarziu intampinat si petrecut cu stegulete albe. Dupa intoarcerea de la Mecca, pelerinul isi va rade capul si barba iar numele sau va fi temporar insotit de titlul de “hajj”.

Bibliografie:Enciclopedia Britannica, , US Congress Library-Egypt Study Case, Wikipedia (despre Sunnah si Hadith)