La moartea unui musulman cei apropiati sunt incurajati sa ramana calmi sa se roage pentru defunct si sa pregateasca inmormantarea. Durerea este absolut  normala la despartirea de cel drag iar plansul este permis insa recomandarea generala este aceea de a fi rabdator si a-ti aminti ca numai Dumnezeu da si ia viata la momentul decis de EL si nu ii putem chestiona Intelepciunea.
Musulmanii se straduiesc sa-si ingroape mortii pana la apusul soarelui, ori in 24 ore (pana la maxim 3zile)de la moartea acestora.
Principalii pasi in funeralii sunt spalarea trupului celui decedat, de catre rude (datorita intimitatii pe care o presupune aceasta) si apoi infasurarea intr-un giulgiu de panza. Urmeaza ceremonialul de la moschee unde se fac rugaciuni speciale numite Janazah. Sicriul este apoi transportat pe umerii rudelor pana la cimitir, procesiunea fiind acompaniata de bocitori. Femeile nu au obligatia de a participa la procesiune decat daca doresc acest lucru. Majoritatea cimitirelor urbane egiptene sunt un complex de constructii in forma unor case sau a unor curti interioare imprejmuite cu ziduri in interiorul carora se afla accesul catre camerele mortuare. Acestea sunt mari pentru a putea gazdui mai multi defuncti(membri de familie) existand o separatie speciala intre femei si barbati. Corpul neinsufletit, acoperit cu un giulgiu este asezat in camera mortuara fara sicriu, proptit pe laterala cu fata catre Mecca, deasupra se presara pamant cfm instructiunilor coranice, dupa care se sigileaza incaperea .

Seara, funeraliile  continua cu toti cei apropiati familiei, cunoscuti si vecini, in corturi ori Sali aflate langa moschee. Acestea sunt special amenajate fiind prevazute cu scaune dispuse pe randuri, pentru participanti si accesorizate cu surse puternice de lumina (candelabre, lustre) amenajarea fiind realizata in functie de statutul social si situatia financiara a familiei. Aici se citeste Qu’ran ul, femeile fiind separate de barbati (adesea ele vor ramane la locuinta principala a defunctului unde rudele de sex feminin vin sa-si prezinte condoleantele  si sa participe la ascultarea Qu’ran ului imprimat pe casete audio, CDuri, stick uri etc). Participantii pot intra si iesi numai dupa finalizarea unui sfert din audiere (Muqri). Se serveste cafea turceasca si nu se discuta in timpul lecturarii. Femeile se imbraca in negru iar barbatii poarta costume/haine inchise la culoare sau macar o cravata neagra.
Timp de 40 zile urmeaza perioada de doliu dupa cel decedat cand se fac rugaciuni si ceremoniale speciale iar prietenii si rudele defunctului continua sa vina sa-si prezinte condoleantele familiei indoliate. TV,  radio si orice fel de muzica sunt interzise in interiorul casei. Perioada de doliu dureaza teoretic 40 zile insa depinde foarte mult de la o familie la alta. Femeile obisnuiesc sa poarte in continuare negru. In a 40- a zi(Arba’een) are loc o mini-ceremonie si o citire a Qu’ran-ului, acasa ori la cimitir considerandu-se ca dupa 40 zile spiritul defunctului paraseste definitiv aceasta lume.

Funeraliile musulmanilor si crestinilor copti difera putin in ce priveste serviciul religios si cateva detalii ale inmormantarii dar esenta ramane aceeasi. Coptii au o ceremonie in biserica cu sicriul inchis dupa care are loc inmormnatarea defunctului, iar perioada in care isi pot ingropa mortii este mai mare (dupa dorinta) desi majoritatea prefera aceleasi 24 ore. In timp ce corpul defunctului musulman este infasurat intr-o panza simpla iar sicriul este de fapt o cutie din lemn neornamentata, coptii sunt inmormantati urmand traditiile crestine (imbracati in hainele cele mai bune si in sicriu bogat ornamentat).

Dupa funeralii si dupa 40 de zile, familiile bogate si cu foarte multe contacte/prieteni, publica un necrolog.

Ceea ce se intampla dupa 40 zile marcheaza diferentele intre crestinii copti si musulmani. Pentru multi copti (in special cei din zonele rurale ori cei foarte religiosi) doliul este mult mai lung, TV ramane mut pentru mult timp, vaduvele poarta negru ani de zile sau chiar toata viata iar recasatorirea nu intra in discutie. Vizitele la cimitir devin o traditie saptamanala pana cand procesul devine o rutina ajungandu-se la impartasirea bucuriilor cu cel decedat(asemanator cu obiceiul nostru de a merge la cimitir).
Filosofia islamica se axeaza pe continuarea vietii firesti a supravietuitorilor. Ideal mortii sunt ingropati in morminte nemarcate, vaduva va purta doliu maxim cateva luni iar ceilalti maxim o saptamana. Toata lumea trebuie sa faca un efort constient de a merge mai departe si a se obisnui cu pierderea in maxim o luna de zile. Este de asemenea incurajata recasatorirea mai ales atunci cand exista posibilitatea procrearii iar musulmanii fundamentalisti sunt chiar foarte progresisti din acest punct de vedere.