O istorie a Craciunului - Bradul de Craciun
Posted by Dana Florea on Saturday, December 26, 2009
Under: sarbatori
Inca din perioada precrestina plantele ce ramaneau verzi tot timpul anului aveau o semnificatie deosebita pentru popoare. In timpul iernii, oamenii le agatau crengile deasupra usilor si ferestrelor pentru a tine la distanta fantomele, spiritele rele si boala.
In emisfera nordica cea mai lunga noapte a anului cade pe 21 decembrie (solstitiul de iarna). Credinta populara este aceea ca iarna venea din cauza ca zeul soare se imbolnavea iar celebrarea solstitiului insemna bucuria de a sti ca soarele va reveni din ce in ce mai puternic si totul va inverzi din nou.
Egipteanul antic il sarbatorea pe zeul Ra, reprezentat cu discul solar pe coroana, iar la solstitiu, cand Ra incepea „sa-si revina din boala” egiptenii isi decorau casele cu ramuri verzi de palmier care simbolizau triumful vietii asupra mortii.
Romanii celebrau solstitiul cu saturnaliile (onorandu-l pe Saturn-zeul agriculturii) iar pentru a marca evenimentul si in ideea reinnoirii culturilor isi impodobeau caminele cu crengi de conifere.
In nordul Europei, misteriosii druizi (preotii celtilor) isi decorau templele cu ramuri de conifere ca simbol al vietii vesnice in timp ce temutii vikingi din Scandinavia credeau ca toate coniferele sunt plantele favorite ale zeului soare Balder.
Germanii sunt cei care au inceput traditia pomului de Craciun in sec.16 cand aduceau in case crengi de brad decorate sau construiau piramide/spirale din lemn pe care le ornau cu brad si lumanari. De altfel, se crede ca cel care a adaugat bradului luminite ar fi fost reformatorul protestant Martin Luther care, intr-unul din momentele sale de inspiratie religioasa, a ramas captivat intr-o seara de stralucirile stelelor prin cetina brazilor si a dorit sa imortalizeze momentul si sa reproduca acele clipe magice.
La inceputul sec.19 majoritatea americanilor considera pomul de Craciun o bizarerie iar prima prezenta publica a unuia este atestata in 1830 in Pennsylvania desi el era mereu prezent in casele germane. Puritanii americani considerau pomul de Craciun un simbol pagan motiv pentru care orice orice incercare de decorare a caselor in aceasta perioada era considerata o ofensa, in anumite state fiind pedepsita de lege. Ulterior, valul de imigranti germani si irlandezi care sosesc in America va ignora si pune capat conceptiilor puritane.
In 1846 populara Regina Victoria si Printul Albert (de origine germana) sunt prezentati in editia ilustrata a London news alaturi de copiii lor langa un brad de Craciun. Regina Victoria era o personalitate foarte indragita de public, motiv pentru care orice gest de la Curte devenea „la moda” in Anglia si pe coasta de est a Americii. Astfel, a fost adoptat bradul de catre societatea americana iar in 1890 deja soseau in America decoratiunile de import (germane,desigur).
Jurnalele vremii indicau ca europenii preferau pomii micuti in timp ce americanii pe cei foarte inalti (pana in tavan). La inceputul sec.20 ornamentele erau „hand-made” in timp ce familiile germane traditionale inca mai foloseau mere, nuci si bicuiti cu martipan. O data cu introducerea electricitatii apar si arborii iluminati cu beculete iar brazii stradali devin o traditie americana.
In emisfera nordica cea mai lunga noapte a anului cade pe 21 decembrie (solstitiul de iarna). Credinta populara este aceea ca iarna venea din cauza ca zeul soare se imbolnavea iar celebrarea solstitiului insemna bucuria de a sti ca soarele va reveni din ce in ce mai puternic si totul va inverzi din nou.
Egipteanul antic il sarbatorea pe zeul Ra, reprezentat cu discul solar pe coroana, iar la solstitiu, cand Ra incepea „sa-si revina din boala” egiptenii isi decorau casele cu ramuri verzi de palmier care simbolizau triumful vietii asupra mortii.
Romanii celebrau solstitiul cu saturnaliile (onorandu-l pe Saturn-zeul agriculturii) iar pentru a marca evenimentul si in ideea reinnoirii culturilor isi impodobeau caminele cu crengi de conifere.
In nordul Europei, misteriosii druizi (preotii celtilor) isi decorau templele cu ramuri de conifere ca simbol al vietii vesnice in timp ce temutii vikingi din Scandinavia credeau ca toate coniferele sunt plantele favorite ale zeului soare Balder.
Germanii sunt cei care au inceput traditia pomului de Craciun in sec.16 cand aduceau in case crengi de brad decorate sau construiau piramide/spirale din lemn pe care le ornau cu brad si lumanari. De altfel, se crede ca cel care a adaugat bradului luminite ar fi fost reformatorul protestant Martin Luther care, intr-unul din momentele sale de inspiratie religioasa, a ramas captivat intr-o seara de stralucirile stelelor prin cetina brazilor si a dorit sa imortalizeze momentul si sa reproduca acele clipe magice.
La inceputul sec.19 majoritatea americanilor considera pomul de Craciun o bizarerie iar prima prezenta publica a unuia este atestata in 1830 in Pennsylvania desi el era mereu prezent in casele germane. Puritanii americani considerau pomul de Craciun un simbol pagan motiv pentru care orice orice incercare de decorare a caselor in aceasta perioada era considerata o ofensa, in anumite state fiind pedepsita de lege. Ulterior, valul de imigranti germani si irlandezi care sosesc in America va ignora si pune capat conceptiilor puritane.
In 1846 populara Regina Victoria si Printul Albert (de origine germana) sunt prezentati in editia ilustrata a London news alaturi de copiii lor langa un brad de Craciun. Regina Victoria era o personalitate foarte indragita de public, motiv pentru care orice gest de la Curte devenea „la moda” in Anglia si pe coasta de est a Americii. Astfel, a fost adoptat bradul de catre societatea americana iar in 1890 deja soseau in America decoratiunile de import (germane,desigur).
Jurnalele vremii indicau ca europenii preferau pomii micuti in timp ce americanii pe cei foarte inalti (pana in tavan). La inceputul sec.20 ornamentele erau „hand-made” in timp ce familiile germane traditionale inca mai foloseau mere, nuci si bicuiti cu martipan. O data cu introducerea electricitatii apar si arborii iluminati cu beculete iar brazii stradali devin o traditie americana.
In : sarbatori