Pe urmele „Exodului” cu Ron Wyatt (1)
Posted by Dana Florea on Thursday, December 9, 2010
Under: religie
Desi nu sunt adepta pps, si nu intentionez sa incarc blogul cu productii pps care nu-mi apartin, voi incepe prin a pune aici fisierul care m-a determinat sa fac mai multe investigatii privind Exodul.
Traditional, locul de trecere a Marii Rosii este undeva in Golful Suez in ciuda faptului ca aici nu exista munti, zona fiind complet plana si mult diferita de descrierea biblica. De altfel un popas beduin cu cateva puturi de apa..este indicat ca fiind locul de trecere a Marii Rosii. Ipoteza e sustinuta de credinta ca Muntele Sinai este in Peninsula Sinai dar tot Biblia este cea care specifica contrariul in Galateni 4:25 „Muntele Sinai din Arabia”.
Ron Wyatt a pornit de la ipoteza veridicitatii Bibliei si exactitatea descrierilor Vechiului Testament coroborate cu alte lucrari ale istoricilor vremii; prin deductie logica si o extraordinara inspiratie a refacut drumul Exodului iar dovezile multiple pe care le-a gasit pe parcurs i-au confirmat teoriile.
Cand poporului lui Israel i s-a permis sa plece dupa vizita „ingerului mortii” toti si-au parasit casele din Rameses (Goshen) s-au adunat la Sucot/Succoth (foarte aproape) si au purces la drum. Desi inca neconfirmata oficial Succoth trebuia sa fie un loc suficient de larg pentru a permite strangerea unui numar atat de mare (milioane) de oameni si animale, iar un loc numit "Tharu", T'aru"/"Takut," pare sa se potriveasca exact decrierii.
In cartea "Life in Ancient Egypt" Adolf Erman descria importanta militara a Istmului Suez pentru Egiptul antic, fiind fortificat inca din vechime si a carui fortareata renumita, T’aru-era punctul de plecare pentru expeditiile militare din Siria.
Linia fortificatiilor care tinea la distanta beduinii dateaza din perioadata Regatului de Mijloc este inca vizibila iar un pod construit peste canalul care lega istmul de lacuri a fost fortificat de ambele parti.
Taru se afla langa Delta aproape de "Rameses” unde locuiau evreii. Moise cunostea bine Tharu si cel mai probabil aici si-a adunat si organizat poporul. Au parasit Egiptul asa cum se cuvine trecand de linia fortificatiilor, dupa cum le promisese Domnul.
"...Copiii lui Israel au iesit inarmati din Tara Egiptului”Exodul 13:18
„ Au plecat din Sucot si au tabarat la Etam la marginea pustiei”Exodul 13:20
Urmatorul reper al calatoriei lor a fost Etham/Etam –la marginea salbaticiei, acea pustie precis descrisa tot in Exod 13:18, Salbaticia Marii Rosii, zona muntoasa, arida din mijlocul si sudul Pen. Sinai. De altfel, aceasta era o ruta comuna la vremea respectiva, folosita de armata si de caravane si se numea „Ruta de Sud”. Era folosita pentru ca era mult mai sigura decat calatoriile de-a lungul coastei unde traiau Filistinii.
Se crede ca Etham nu reprezenta o anumita locatie ci mai curand o arie geografica in partea nordica a Golfului Aqaba. Deductia vine tot in urma lecturarii Bibliei, pentru ca desi traversasera marea evreii se aflau inca intr-o zona numita Etham/Etam.
" Au pornit dinaintea Pi-Hahirotului si au trecut prin mijlocul marii inspre pustie, au facut un drum de trei zile in pustia Etamului si au tabarit la Mara." Numeri 33:8
Cand se aflau in tinutul Etham pe malul vestic al marii Dumnezeu ii spune lui Moise:
" Spune copiilor lui Israel sa se intoarca, sa tabarasca inaintea Pihahirotului intre Migdol si mare, aflat in fata cu Baal Tefon: in dreptul locului acestuia sa tabariti, langa mare. Faraon va zice despre copiii lui Israel: s-au ratacit prin tara; ii inchide pustia" Exodul 14:2-3
Deductia logica este ca pentru a fi inchisi intr-un loc evreii trebuie sa fi calatorit printr-un sistem de vaduri/canioane cu munti foarte inalti care sa dea impresia ca sunt prinsi intre ele si fara scapare. Si toate acestea inainte de trecerea marii. Cunoscand acestea, Ron a cautat o zona potrivita descrierii si la capatul careia sa se afle un mal ori o plaja suficient de larg pentru a gazdui 2-3 milioane de oameni si vitele lor. Astfel, a gasit o plaja uriasa in Golful Aqaba, la Nuweiba, la care se poate ajunge numai printr-un lung sistem (18 mile) de canioane.
„Dupa ce a lasat Faraon pe popor sa plece , Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care da in tara Filistenilor macar ca era mai aproape ; caci a zis Dumnezeu: „S-ar putea sa-i para rau poporului vazand razboiul si sa se intoarca in Egipt” ci Dumnezeu a pus pe popor sa faca un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre Marea Rosie...” Exodul 13: 17-18
Deci din Etam, la marginea desertului, au schimbat directia dinspre nord (care ar fi fost mai scurta) spre sud printr-un sistem de vaduri care probabil le parea evreilor ca un imens labirint ce le permitea calatoria numai inainte. La capatul labirintului se afla o uriasa plaja si marea. Armata faraonului intra prin aceleasi vaduri dar odata iesita la capat este oprita in inaintarea ei de Dumnezeu din stalpul de foc.
In Nordul plajei Nuweiba sunt ruinele unei fortarete antice egiptene, dovada a faptului ca Sinaiul era in intregime controlat de Egiptul Antic. De altfel, in noiembrie 2010 autoritatile saudite anuntau descoperirea primelor artefacte care sugereaza extinderea Regatului Egiptean pana in Arabia Saudita, in timpul Dinastiei 18.
Potrivit descrierilor biblice Migdol este fie denumirea muntilor din vestul plajei fie a unor turnuri de observatie plasate pe acestia. Un fapt plauzibil avand in vedere ca Egiptul avea asemenea avant-posturi in toata peninsula iar in aceasta zona ar fi avut vedere directa la navele care se apropiau de Golful Aqaba. De altfel este consemnata semnalizarea intre avant-posturi folosita de egiptenii antici prin reflexia luminii ziua sau foc noaptea si este foarte probabil ca astfel faraonul sa fi aflat unde exact se aflau Moise si poporul lui.
In Sud muntii se intindeau pana la mare nefacand posibila nici o trecere. Inapoi nu mai era cale de intoarcere pentru ca erau urmariti de armata egipteana. Dumnezeu ii adusese intr-un punct in care numai El ii putea salva.
"Moise a raspuns poporului: nu va temeti de nimic, stati pe loc si veti vedea izbavirea pe care v-o va da Domnul in ziua aceasta; caci pe egiptenii acestia pe care ii vedeti azi nu-i veti mai vedea niciodata....Moise si-a intins mana spre mare si Domnul a pus marea in miscare printr-un vant dinspre rasarit care a suflat cu putere toata noaptea ; el a uscat marea si apele s-au despartit in doua. Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat si apele stateau ca un zid la dreapta si la stanga lor. (Exodul 14:13, 21, 22).
Pe malul opus, in Arabia Saudita se afla o alta structura antica, fortareata templu dedicata zeului Baal, probabil Baal Tefon-ul biblic.
Intrebarea pusa de multe ori este aceea daca locul indicat de Wyatt nu este totusi mult prea indepartat pentru a putea fi parcurs in doar 7 zile? In 1967 liderul militar, Moshe Dyan a marsaluit cu trupele sale de la Nuweiba in Suez in numai sase zile in conditiile in care a campat noaptea. Israelitii nu au oprit asa cum au facut trupele lui Moshe Dyan ci au mers zi si noapte cu ajutor divin.
" Domnul mergea inaintea lor, ziua intr-un stalp de nor, ca sa-i calauzeasca pe drum, iar noaptea intr-un stalp de foc, ca sa-i lumineze pentru ca sa mearga si ziua si noaptea" Exodul 13:21
" Ati vazut ce am facut Egiptului si cum v-am purtat pe aripi de vultur si v-am adus aici la Mine” Exodul 19:4
Aripile de vultur despre care vorbesc Scripturile desemneaza viteza mare cu care s-au deplasat.
In 1978, in timpul ocupatiei israeliene a Sinai-ului, cand Ron a vizitat plaja Nuweiba pentru intaia oara a gasit o coloana in stil fenician partial culcata in apa. Inscriptiile fusesera indepartate ori erodate. Mai tarziu el avea sa descopere o coloana similara pe malul celalalt in Arabia Saudita doar ca acolo inscriptiile in ebraica erau inca vizibile si faceau referire la "Mizraim(Egipt), Solomon, Edom, Moarte, Faraon, Moise, Yahweh" . Wyatt credea ca regele Solomon a ridicat cele doua coloane pentru a comemora miracolul trecerii Marii Rosii.
Coloana din Sinai a fost montata de soldatii israelieni intr-o baza de ciment in timp ce coloana descoperita in Arabia Saudita a fost indepartata (in locul ei fiind infipt steagul KSA) in urma neintelegerilor ulterioare intre Ron si sauditi privind data inceperii sapaturilor aprofundate in zona.
"In straja diminetii, Domnul din stalpul de foc si de nor s-a uitat spre tabara egiptenilor si a aruncat invalmasala in tabara egiptenilor. A scos roatele carelor si le-a ingreuiat mersul. .. Moise si-a intins mana spre mare . Si inspre dimineata marea si-a luat iaras repeziciunea cursului si la apropierea ei egiptenii au luat-o la fuga; dar Domnul a napustit pe egipteni in mijlocul marii . Apele s-au intors si au acoperit carele calaretii si toata oastea lui Faraon cari intrasera in mare dupa copiii lui Israel; niciunul macar n-a scapat." Exodul 14:24,25, 27, 28
In 1978, Ron Wyatt asistat de fiii sai efectueaza cateva scufundari in zona si fotografiaza numeroase roti de care acoperite de corali, oase umane si cai.
Inecarea intregii armate egiptene in Marea Rosie nu putea ramane un eveniment nesemnificativ iar confirmarea lui nu face decat sa demonstreze autenticitatea Bibliei.
De-a lungul anilor multi scufundatori au cautat in zadar artefacte in Golful Suez pentru a verifica povestea biblica. Scufundari repetate intre 18m si 60m pe o raza de 2.5 km au indicat prezenta partilor de care imprastiate pe fundul marii inspre coasta saudita.
Ron a gasit pe fundul marii 3 roti aurite cu patru spite, roti cu 6 si cu 8 spite. De altfel forma ciudata a coralilor din zona a fost cauza numeroaselor speculatii neincurajate de fundatia Wyett care recomanda prudenta in afirmatii intrucat nu orice franturi de coral sunt ramasite ale carelor armatei egiptene (pana astazi fiecare scufundator curios care a explorat zona a afirmat ca a vazut in adancuri roti de care faraonice).
Cert este faptul ca rotile aurite fotografiate de Wyatt si-au pastrat forma distincta datorita faptului ca pe aur nu se pot forma corali. Totusi nu au putut fi scoase la suprafata datorita fragilitatii si a lemnului dezintegrat din interior. Ron a ridicat din adancuri o roata cu 8 spite pe care a trimis-o la Cairo directorului Antichitatilor Egiptene de la acea data Dr Nassif Mohammed Hassan. Dupa examinare acesta o dateaza in jurul anului 1446 BC - Dinastia 18 precizand ca rotile cu 8 spite au fost folosite numai in timpul acestei dinastii care i-a avut ca reprezentanti pe RamsesII si Tutmes. Acest fapt confirma plasarea (de catre mai multe surse) Exodului in timpul Dinastiei 18. Unul din carele acoperite de corali, filmate in zona saudita este aproape identic cu cele gasite in mormantul lui Tutankamon si aflate in Muzeul de Egiptologie de la Cairo.
Prezenta mai multor tipuri de care militare (cu 4, 6, 8 spite) este explicata clar in Biblie in episodul pregatirilor de urmarire a israelitilor:
"Faraon si-a pregatit carul de razboi si si-a luat oamenii de razboi cu el. A luat 600 de care de lupta cu oameni alesi si toate carele Egiptului, in toate erau luptatori” Exodul 14:6,7 Versetul indica foarte clar faptul ca Faraonul a adunat toate carele din Egipt, prezente la acea data.
Oasele mineralizate descoperite la situl trecerii Marii sunt si ele dovezi mute ale miracolului separarii apelor. Unul din oase a fost prelevat si testat la Departamentul de Osteologie a Universitatii din Stockholm: este vorba despre un femur uman al unui barbat de 165-170 cm inaltime. Din pacate, fosilizarea (inlocuirea substantei sale cu minerale si corali) nu a permis datarea cu carbon insa osul a fost declarat evident antic.
Nu au mai fost scoase din apa nici un fel de artefacte din zona iar autoritatile egiptene au interzis ridicarea la suprafata a oricaror „descoperiri” motiv pentru care semnele de intrebare se vor pastra mult timp de acum inainte.
Podul marin
Probabil cea mai tulburatoare descoperire ramane insa podul subacvatic aflat intre plaja Nuweiba si malul Saudit.
Golful Aqaba este foarte adanc - in anumite locuri peste o mila (1,600 m) adancime. Chiar daca marea ar fi secat calatoria pe fundul ei ar fi fost imposibila datorita malurilor abrupte. Exista o singura exceptie, linia intre Nuweiba si tarmul opus din Arabia Saudita. De pe plaja, linia tarmului egiptean coboara usor intr-o panta de 45 grade la fel si in partea saudita. Daca evreii ar fi incercat sa treaca marea prin alta parte acest lucru ar fi fost imposibili pt ca s-ar fi scufundat imediat. Nu intamplator trecerea Marii Rosii este un episod miraculos, profetii descriind marea „..apele adancului celui mare....adancimile marii...”(Isaia 51:10)
Distanta dintre Nuweiba si Arabia Saudita este de 11 mile (18 km) iar adancimea cea mai mare a podului subacvatic este in anumite locuri de 800 metri, motiv pentru care nici un egiptean nu putea supravietui pravalirii apelor.
Primele masuratori au fost facute de o echipa de profesionisti care au folosit sonare de adancime de ultima ora "Simrad CE32 Chart Plotter" si GPS (Global Positioning System) pentru realizarea unei topografii a fundului marii. Podul submarin descoperit seamana foarte mult cu poteca din mijlocul marii despre care vorbeste Biblia „...un drum pe mare si o carare pe apele cele puternice”(Isaia 43:16)
Noile date privind topografia marina a zonei indica faptul ca poteca marina e mai lata si mai putin adanca decat se crezuse initial, iar diferenta de nivel fata de fundul marii marcanta. Ultimele date obtinute de fundatia Wyatt sunt cele ale National Geophysical Data Center, Boulder, Colorado.
Din pacate tensiunea din regiune intre sauditi, israelieni, iordanieni si egipteni a limitat cerectarile iar cunostinetle privind planseul golfului sunt reduse. O data cu noile cooperari interstate in vederea promovarii turismului in zona, exista planuri de extindere a unor programe de cercetare si in zona putin cunoscuta a Golfului Aqaba, moment in care am putea asista la uluitoare declaratii.
Traditional, locul de trecere a Marii Rosii este undeva in Golful Suez in ciuda faptului ca aici nu exista munti, zona fiind complet plana si mult diferita de descrierea biblica. De altfel un popas beduin cu cateva puturi de apa..este indicat ca fiind locul de trecere a Marii Rosii. Ipoteza e sustinuta de credinta ca Muntele Sinai este in Peninsula Sinai dar tot Biblia este cea care specifica contrariul in Galateni 4:25 „Muntele Sinai din Arabia”.
Ron Wyatt a pornit de la ipoteza veridicitatii Bibliei si exactitatea descrierilor Vechiului Testament coroborate cu alte lucrari ale istoricilor vremii; prin deductie logica si o extraordinara inspiratie a refacut drumul Exodului iar dovezile multiple pe care le-a gasit pe parcurs i-au confirmat teoriile.
Cand poporului lui Israel i s-a permis sa plece dupa vizita „ingerului mortii” toti si-au parasit casele din Rameses (Goshen) s-au adunat la Sucot/Succoth (foarte aproape) si au purces la drum. Desi inca neconfirmata oficial Succoth trebuia sa fie un loc suficient de larg pentru a permite strangerea unui numar atat de mare (milioane) de oameni si animale, iar un loc numit "Tharu", T'aru"/"Takut," pare sa se potriveasca exact decrierii.
In cartea "Life in Ancient Egypt" Adolf Erman descria importanta militara a Istmului Suez pentru Egiptul antic, fiind fortificat inca din vechime si a carui fortareata renumita, T’aru-era punctul de plecare pentru expeditiile militare din Siria.
Linia fortificatiilor care tinea la distanta beduinii dateaza din perioadata Regatului de Mijloc este inca vizibila iar un pod construit peste canalul care lega istmul de lacuri a fost fortificat de ambele parti.
Taru se afla langa Delta aproape de "Rameses” unde locuiau evreii. Moise cunostea bine Tharu si cel mai probabil aici si-a adunat si organizat poporul. Au parasit Egiptul asa cum se cuvine trecand de linia fortificatiilor, dupa cum le promisese Domnul.
"...Copiii lui Israel au iesit inarmati din Tara Egiptului”Exodul 13:18
„ Au plecat din Sucot si au tabarat la Etam la marginea pustiei”Exodul 13:20
Urmatorul reper al calatoriei lor a fost Etham/Etam –la marginea salbaticiei, acea pustie precis descrisa tot in Exod 13:18, Salbaticia Marii Rosii, zona muntoasa, arida din mijlocul si sudul Pen. Sinai. De altfel, aceasta era o ruta comuna la vremea respectiva, folosita de armata si de caravane si se numea „Ruta de Sud”. Era folosita pentru ca era mult mai sigura decat calatoriile de-a lungul coastei unde traiau Filistinii.
Se crede ca Etham nu reprezenta o anumita locatie ci mai curand o arie geografica in partea nordica a Golfului Aqaba. Deductia vine tot in urma lecturarii Bibliei, pentru ca desi traversasera marea evreii se aflau inca intr-o zona numita Etham/Etam.
" Au pornit dinaintea Pi-Hahirotului si au trecut prin mijlocul marii inspre pustie, au facut un drum de trei zile in pustia Etamului si au tabarit la Mara." Numeri 33:8
Cand se aflau in tinutul Etham pe malul vestic al marii Dumnezeu ii spune lui Moise:
" Spune copiilor lui Israel sa se intoarca, sa tabarasca inaintea Pihahirotului intre Migdol si mare, aflat in fata cu Baal Tefon: in dreptul locului acestuia sa tabariti, langa mare. Faraon va zice despre copiii lui Israel: s-au ratacit prin tara; ii inchide pustia" Exodul 14:2-3
Deductia logica este ca pentru a fi inchisi intr-un loc evreii trebuie sa fi calatorit printr-un sistem de vaduri/canioane cu munti foarte inalti care sa dea impresia ca sunt prinsi intre ele si fara scapare. Si toate acestea inainte de trecerea marii. Cunoscand acestea, Ron a cautat o zona potrivita descrierii si la capatul careia sa se afle un mal ori o plaja suficient de larg pentru a gazdui 2-3 milioane de oameni si vitele lor. Astfel, a gasit o plaja uriasa in Golful Aqaba, la Nuweiba, la care se poate ajunge numai printr-un lung sistem (18 mile) de canioane.
„Dupa ce a lasat Faraon pe popor sa plece , Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care da in tara Filistenilor macar ca era mai aproape ; caci a zis Dumnezeu: „S-ar putea sa-i para rau poporului vazand razboiul si sa se intoarca in Egipt” ci Dumnezeu a pus pe popor sa faca un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre Marea Rosie...” Exodul 13: 17-18
Deci din Etam, la marginea desertului, au schimbat directia dinspre nord (care ar fi fost mai scurta) spre sud printr-un sistem de vaduri care probabil le parea evreilor ca un imens labirint ce le permitea calatoria numai inainte. La capatul labirintului se afla o uriasa plaja si marea. Armata faraonului intra prin aceleasi vaduri dar odata iesita la capat este oprita in inaintarea ei de Dumnezeu din stalpul de foc.
In Nordul plajei Nuweiba sunt ruinele unei fortarete antice egiptene, dovada a faptului ca Sinaiul era in intregime controlat de Egiptul Antic. De altfel, in noiembrie 2010 autoritatile saudite anuntau descoperirea primelor artefacte care sugereaza extinderea Regatului Egiptean pana in Arabia Saudita, in timpul Dinastiei 18.
Potrivit descrierilor biblice Migdol este fie denumirea muntilor din vestul plajei fie a unor turnuri de observatie plasate pe acestia. Un fapt plauzibil avand in vedere ca Egiptul avea asemenea avant-posturi in toata peninsula iar in aceasta zona ar fi avut vedere directa la navele care se apropiau de Golful Aqaba. De altfel este consemnata semnalizarea intre avant-posturi folosita de egiptenii antici prin reflexia luminii ziua sau foc noaptea si este foarte probabil ca astfel faraonul sa fi aflat unde exact se aflau Moise si poporul lui.
In Sud muntii se intindeau pana la mare nefacand posibila nici o trecere. Inapoi nu mai era cale de intoarcere pentru ca erau urmariti de armata egipteana. Dumnezeu ii adusese intr-un punct in care numai El ii putea salva.
"Moise a raspuns poporului: nu va temeti de nimic, stati pe loc si veti vedea izbavirea pe care v-o va da Domnul in ziua aceasta; caci pe egiptenii acestia pe care ii vedeti azi nu-i veti mai vedea niciodata....Moise si-a intins mana spre mare si Domnul a pus marea in miscare printr-un vant dinspre rasarit care a suflat cu putere toata noaptea ; el a uscat marea si apele s-au despartit in doua. Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat si apele stateau ca un zid la dreapta si la stanga lor. (Exodul 14:13, 21, 22).
Pe malul opus, in Arabia Saudita se afla o alta structura antica, fortareata templu dedicata zeului Baal, probabil Baal Tefon-ul biblic.
Intrebarea pusa de multe ori este aceea daca locul indicat de Wyatt nu este totusi mult prea indepartat pentru a putea fi parcurs in doar 7 zile? In 1967 liderul militar, Moshe Dyan a marsaluit cu trupele sale de la Nuweiba in Suez in numai sase zile in conditiile in care a campat noaptea. Israelitii nu au oprit asa cum au facut trupele lui Moshe Dyan ci au mers zi si noapte cu ajutor divin.
" Domnul mergea inaintea lor, ziua intr-un stalp de nor, ca sa-i calauzeasca pe drum, iar noaptea intr-un stalp de foc, ca sa-i lumineze pentru ca sa mearga si ziua si noaptea" Exodul 13:21
" Ati vazut ce am facut Egiptului si cum v-am purtat pe aripi de vultur si v-am adus aici la Mine” Exodul 19:4
Aripile de vultur despre care vorbesc Scripturile desemneaza viteza mare cu care s-au deplasat.
In 1978, in timpul ocupatiei israeliene a Sinai-ului, cand Ron a vizitat plaja Nuweiba pentru intaia oara a gasit o coloana in stil fenician partial culcata in apa. Inscriptiile fusesera indepartate ori erodate. Mai tarziu el avea sa descopere o coloana similara pe malul celalalt in Arabia Saudita doar ca acolo inscriptiile in ebraica erau inca vizibile si faceau referire la "Mizraim(Egipt), Solomon, Edom, Moarte, Faraon, Moise, Yahweh" . Wyatt credea ca regele Solomon a ridicat cele doua coloane pentru a comemora miracolul trecerii Marii Rosii.
Coloana din Sinai a fost montata de soldatii israelieni intr-o baza de ciment in timp ce coloana descoperita in Arabia Saudita a fost indepartata (in locul ei fiind infipt steagul KSA) in urma neintelegerilor ulterioare intre Ron si sauditi privind data inceperii sapaturilor aprofundate in zona.
"In straja diminetii, Domnul din stalpul de foc si de nor s-a uitat spre tabara egiptenilor si a aruncat invalmasala in tabara egiptenilor. A scos roatele carelor si le-a ingreuiat mersul. .. Moise si-a intins mana spre mare . Si inspre dimineata marea si-a luat iaras repeziciunea cursului si la apropierea ei egiptenii au luat-o la fuga; dar Domnul a napustit pe egipteni in mijlocul marii . Apele s-au intors si au acoperit carele calaretii si toata oastea lui Faraon cari intrasera in mare dupa copiii lui Israel; niciunul macar n-a scapat." Exodul 14:24,25, 27, 28
In 1978, Ron Wyatt asistat de fiii sai efectueaza cateva scufundari in zona si fotografiaza numeroase roti de care acoperite de corali, oase umane si cai.
Inecarea intregii armate egiptene in Marea Rosie nu putea ramane un eveniment nesemnificativ iar confirmarea lui nu face decat sa demonstreze autenticitatea Bibliei.
De-a lungul anilor multi scufundatori au cautat in zadar artefacte in Golful Suez pentru a verifica povestea biblica. Scufundari repetate intre 18m si 60m pe o raza de 2.5 km au indicat prezenta partilor de care imprastiate pe fundul marii inspre coasta saudita.
Ron a gasit pe fundul marii 3 roti aurite cu patru spite, roti cu 6 si cu 8 spite. De altfel forma ciudata a coralilor din zona a fost cauza numeroaselor speculatii neincurajate de fundatia Wyett care recomanda prudenta in afirmatii intrucat nu orice franturi de coral sunt ramasite ale carelor armatei egiptene (pana astazi fiecare scufundator curios care a explorat zona a afirmat ca a vazut in adancuri roti de care faraonice).
Cert este faptul ca rotile aurite fotografiate de Wyatt si-au pastrat forma distincta datorita faptului ca pe aur nu se pot forma corali. Totusi nu au putut fi scoase la suprafata datorita fragilitatii si a lemnului dezintegrat din interior. Ron a ridicat din adancuri o roata cu 8 spite pe care a trimis-o la Cairo directorului Antichitatilor Egiptene de la acea data Dr Nassif Mohammed Hassan. Dupa examinare acesta o dateaza in jurul anului 1446 BC - Dinastia 18 precizand ca rotile cu 8 spite au fost folosite numai in timpul acestei dinastii care i-a avut ca reprezentanti pe RamsesII si Tutmes. Acest fapt confirma plasarea (de catre mai multe surse) Exodului in timpul Dinastiei 18. Unul din carele acoperite de corali, filmate in zona saudita este aproape identic cu cele gasite in mormantul lui Tutankamon si aflate in Muzeul de Egiptologie de la Cairo.
Prezenta mai multor tipuri de care militare (cu 4, 6, 8 spite) este explicata clar in Biblie in episodul pregatirilor de urmarire a israelitilor:
"Faraon si-a pregatit carul de razboi si si-a luat oamenii de razboi cu el. A luat 600 de care de lupta cu oameni alesi si toate carele Egiptului, in toate erau luptatori” Exodul 14:6,7 Versetul indica foarte clar faptul ca Faraonul a adunat toate carele din Egipt, prezente la acea data.
Oasele mineralizate descoperite la situl trecerii Marii sunt si ele dovezi mute ale miracolului separarii apelor. Unul din oase a fost prelevat si testat la Departamentul de Osteologie a Universitatii din Stockholm: este vorba despre un femur uman al unui barbat de 165-170 cm inaltime. Din pacate, fosilizarea (inlocuirea substantei sale cu minerale si corali) nu a permis datarea cu carbon insa osul a fost declarat evident antic.
Nu au mai fost scoase din apa nici un fel de artefacte din zona iar autoritatile egiptene au interzis ridicarea la suprafata a oricaror „descoperiri” motiv pentru care semnele de intrebare se vor pastra mult timp de acum inainte.
Podul marin
Probabil cea mai tulburatoare descoperire ramane insa podul subacvatic aflat intre plaja Nuweiba si malul Saudit.
Golful Aqaba este foarte adanc - in anumite locuri peste o mila (1,600 m) adancime. Chiar daca marea ar fi secat calatoria pe fundul ei ar fi fost imposibila datorita malurilor abrupte. Exista o singura exceptie, linia intre Nuweiba si tarmul opus din Arabia Saudita. De pe plaja, linia tarmului egiptean coboara usor intr-o panta de 45 grade la fel si in partea saudita. Daca evreii ar fi incercat sa treaca marea prin alta parte acest lucru ar fi fost imposibili pt ca s-ar fi scufundat imediat. Nu intamplator trecerea Marii Rosii este un episod miraculos, profetii descriind marea „..apele adancului celui mare....adancimile marii...”(Isaia 51:10)
Distanta dintre Nuweiba si Arabia Saudita este de 11 mile (18 km) iar adancimea cea mai mare a podului subacvatic este in anumite locuri de 800 metri, motiv pentru care nici un egiptean nu putea supravietui pravalirii apelor.
Primele masuratori au fost facute de o echipa de profesionisti care au folosit sonare de adancime de ultima ora "Simrad CE32 Chart Plotter" si GPS (Global Positioning System) pentru realizarea unei topografii a fundului marii. Podul submarin descoperit seamana foarte mult cu poteca din mijlocul marii despre care vorbeste Biblia „...un drum pe mare si o carare pe apele cele puternice”(Isaia 43:16)
Noile date privind topografia marina a zonei indica faptul ca poteca marina e mai lata si mai putin adanca decat se crezuse initial, iar diferenta de nivel fata de fundul marii marcanta. Ultimele date obtinute de fundatia Wyatt sunt cele ale National Geophysical Data Center, Boulder, Colorado.
Din pacate tensiunea din regiune intre sauditi, israelieni, iordanieni si egipteni a limitat cerectarile iar cunostinetle privind planseul golfului sunt reduse. O data cu noile cooperari interstate in vederea promovarii turismului in zona, exista planuri de extindere a unor programe de cercetare si in zona putin cunoscuta a Golfului Aqaba, moment in care am putea asista la uluitoare declaratii.
(Va urma)
In : religie